Recenzii și Cărți .PDF

Născuți în aceeași zi, aproape de sfârșitul secolului, în părți opuse ale lumii, ambii bărbați sunt aduși împreună de soartă și de căutarea unui vis. Acești doi bărbați – ambițioși, puternici, nemiloși – sunt închiși într-o luptă necruțătoare pentru a construi un imperiu, alimentat de ura lor atot-consumatoare. Peste 60 de ani și trei generații, prin război, căsătorie, avere și dezastru, Kane și Abel luptă pentru succesul și triumful pe care doar un singur om îl poate avea.

Prefaţă

Jeffrey Archer este unul dintre cei mai citiţi scriitori britanici contemporani. Deşi nu a beneficiat în mod deosebit de adaptări cinematografice sau TV, cărţile sale se vând chiar mai repede decât cele ale lui John le Carre, Frederick Forsyth şi Stephen King. A fost publicat în 60 de ţări şi tradus în 25 limbi iar numărul cărţilor vândute a depăşit demult o sută cincizeci milioane exemplare. Secretul acestui succes trebuie căutat în talentul său de povestitor. Pete Murray îl numeşte pe Jeffrey Archer cel mai mare narator britanic contemporan, Los Angeles Times îl plasează printre primii zece povestitori din lume, iar Newcastle Evening Chronicle declară: „Dacă Premiul Nobel s-ar acorda pentru arta povestirii, Jeffrey Archer l-ar primi cu certitudine” Unii critici literari îl pun alături de Galsworthy sau Somerset Maugham. Pe ultimul, Jeffrey Archer îl apreciază în mod deosebit: „Cred că Graham Greene este cel mai bun scriitor de limbă engleză, dar Maugham este un povestitor mai bun”. Alţi critici literari, mai cu seamă aşa numiţii „high-brow” îl tratează pe Jeffrey Archer ca pe un scriitor minor ale cărui cărţi se vând bine dar nu sunt sortite a intra în istoria literaturii. Acestor critici Jeffrey Archer le-a răspuns în 1989, cu prilejul lansării cărţii sale A Twist in the Tale astfel: „Trebuie să fii un bun povestitor ca să supravieţuieşti ca scriitor… Dacă eşti doar un scriitor şi nu un bun povestitor oamenii nu te citesc… Patrick White a câştigat Premiul Nobel pentru literatură, dar nimeni nu-şi mai aminteşte de el pentru că nimeni nu-l citeşte. De ce? Pentru că nu este un bun povestitor. Frazele lui sunt frumos construite, mai frumoase decât ale multora dintre noi, dar el nu ştie să povestească”. Jeffrey Archer s-a născut la 15 aprilie 1940 în Somerset, tatăl său a fost consul în Singapore, iar mama ziaristă. Şi-a făcut educaţia la Wellington şi Oxford. Ca student a reprezentat culorile Marii Britanii la alergări, la Jocurile Olimpice din 1964. La vârsta de 29 ani este ales în camera Comunelor (din partea Partidului Conservator) fiind cel mai tânăr membru al Parlamentului Britanic. La 34 ani demisionează în urma falimentului unei firme canadiene frauduloase în care investise foarte mulţi bani, faliment ce-l lasă cu o datorie de 620 000 $. Şi-a vândut casa din Kensington, maşina, a încercat să-şi găsească o slujbă, dar n-a reuşit. Fiind un tip – CAIN ŞI ABEL – 4 pragmatic, a hotărât ca evenimentele ce l-au determinat să părăsească viaţa politică să le transpună într-o carte. Aşa că s-a aşezat la masa de lucru şi a scris „Nici un bănuţ mai mult, nici un bănuţ mai puţin”, roman care a apărut în 1976 şi s-a bucurat de un succes neaşteptat. A urmat în 1977 „Să-i spunem Preşedintelui?” un policier imaginând un complot pentru asasinarea lui Teddy Kennedy. Cele două cărţi l-au scăpat aproape complet de datorii. În 1979 a apărut Kane şi Abel care a făcut imediat înconjurul lumii plasându-l pe Jeffrey Archer în eşalonul de vârf al romancierilor contemporani şi l-a transformat peste noapte în milionar. Au urmat apoi: O tolbă cu săgeţi (1980), Fiica rătăcitoare (1982), Primul între egali (1984), O problemă de onoare (1986) Poveşti cu întorsături neaşteptate (1989), toate best-seller-uri. Prima sa piesă de teatru Dincolo de orice îndoială, s-a jucat doi ani în şir cu casa închisă, iar piesa „Exclusiv” a avut în distribuţie nume de prestigiu ca: Paul Scofield, Alec McGowan, Eileen Atkins. În anul 1985 Jeffrey Archer revine în politică, fiind unul din colaboratorii apropiaţi ai doamnei Thatcher şi este ales vicepreşedinte al Partidului Conservator. Rămâne în această funcţie doar un an pentru că două ziare londoneze de scandal îl calomniază că ar fi avut relaţii cu o prostituată. Din nou este nevoit să demisioneze. Dă în judecată cele două ziare şi câştigă procesul în 1987. I se plătesc daune în valoare de un milion pe care le donează aproape în totalitate catedralei Ely. Politica şi scrisul sunt dominantele majore ale lui Jeffrey Archer. Viitorul va decide care dintre ele va atârna mai mult în balanţă, deşi opţiunile declarate nu o singură dată de scriitor par a înclina talerul spre politică. „Politica rămâne prima mea iubire”, este fraza care revine ca un leit-motiv în interviurile acordate de Jeffrey Archer presei. Milioanele sale de cititori îl preferă pe scriitorul Jeffrey Archer şi sperăm că printre ei se vor număra şi cititorii români cărora le oferim această traducere – Cain şi Abel – din opera sa ce va fi urmată nu peste multă vreme de Fiica rătăcitoare, cele două cărţi cuprinzând povestea a două familii, pe parcursul a două generaţii, având ca fundal zbuciumatul secol al XX-lea.