Recenzii și Cărți .PDF

Bastarda și aristocratul de Mihaela Gheorghe poate fi povestea care să-ți însenineze ziua. O lectură ușoară, plăcută și amuzantă, Bastarda și Bastardul îți oferă o călătorie în lumea bună a aristocraților, a nobililor britanici.Faye Cameron a descoperit la douăzeci de ani că nu-i chiar așa orfană cum credea. Fiind pe cont propriu încă de la vârsta de doisprezece ani, când mama i-a murit, nu-i este ușor să renunțe la libertatea avută odată cu apariția bunicului în viața ei.James Cameron se identifică în totalitate cu nepoata sa. Fire năbădăioasă și o versiune feminină a ceea ce era el în tinerețe, James este mândru de Faye și nu va renunța sub nici o formă la a lui nepoată. Deși a trecut doi ani de la apariția lui Faye în viața lui, este conștient că aceasta încă consideră Statele Unite ca fiind casa ei. Ba mai mult. Constrângerile societății nobiliare ale Angliei par a o îndepărta și mai mult pe Faye de dorința de a-și afla locul lângă bunicul său.

— Ascultă, zbieră el la ea, făcând-o să tresară, nicio nepoată a mea nu-şi ţine capul în nisip ca struţul când dă de greu!

Pentru a fi sigur că nobilimea află că James Cameron are o nepoată de care se simte mândru, acesta o trimite la o reuniune de mare importanță, în ciuda refuzului categoric de care dă Faye dovadă. Reprezentantă a familiei Cameron, Faye trebuie să suporte pentru câteva zile marea de aristocrați înțepați pentru a asista la nunta Amandei Crenshaw. Însă nimic nu va fi ușor, mai ales că destinul a pus-o încă din primele clipe ale apariției sale, în calea lordului Knightley.

Fragment

— Nu mă duc nicăieri! strigă tânăra cu ochii scăpărându-i de mânie. Bătrânul domn la care striga o privi cu mulţumire ascunsă. Deşi aceastănepoată găsită în urmă cu nu mai mult de doi ani era ceea ce se numea o “bastardă”, deşi familia o ţinea ascunsă ca pe o ruşine, el era mândru de ea. Pentru că se părea că această tânără femeie era singura care îi moştenise caracterul aprig, de neînduplecat. Ferindu-se să-i citească plăcerea dinpriviri, James Cameron al III-lea trecu cu drag cu ochii peste părul ei ca focul, pe care tânăra îl presărase cu câteva şuviţe roz, peste fruntea destul de înaltă, peste sprâncenele generoase, peste ochii de culoarea coniacului vechi, care acum aruncau fulgere, peste nasul în vânt, peste gura cam prea mare, care acum era strânsă într-un rictus nemulţumit. — Ba te vei duce! tună el dintr-odată, fiind şi mai convins de asemănarea caracterelor lor.Tânăra işi prinse buza de jos între dinţi. Dintr-odata, expresia ei se îndulci şi începu să se milogească de el.— Haide, bunicule, se alintă ea. De ce să mă duc eu? Toată lumea ştie deja că sunt ruşinea familiei. De ce să te expui deci şi mai mult? De ce să nu se ducă Diana, care e prinţesa familiei?