Recenzii și Cărți .PDF

Descarcă online gratis cărți despre motivație si succes,

Andreas Eschbach- Un bilion de dolari .PDF

John Salvatore Fontanelli este un amărît fără nici o letcaie. Asta pînă cînd primește o moștenire uluitoare: o avere pe care i-a lăsat-o un strămoș îndepartat din secolul al XVI-lea si care, adunînd dobanda peste dobanda în 500 de ani, a ajuns la uriașă sumă de un bilion de dolari.

Moștenitorul acestei averi, se susține în testament, va reda la un moment dat omenirii viitorul pierdut. John își acceptă moștenirea. Iși angajează gărzi de corp, negociază cu miniștri și cardinali. Cele mai frumoase femei i se aruncă la picioare. Dar oare se mai poate încrede în cineva?

Prolog

Până la urmă, cele două canaturi ale ușii se deschiseră în fața lor și intrară într-o încăpere plină de o lumină pină. Centrul acesteia era dominat de o masă ovală, mare, din lemn de nuanță închisă, iar în fața ei se aflau doi bărbați așteptându-i nerăbdători.

— Mister Fontanelli, dați-mi voie să vi-i prezint pe partenerii mei, spuse tânărul avocat după ce închise ușa în spatele lor. Mai întâi tatăl meu, Gregorio Vacchi.

John strânse mâna unui bărbat cu privire pătrunzătoare, în jur de cincizeci și cinci de ani, îmbrăcat într-un costum gri la un rând și purtând ochelari cu ramă subțire de aur, care cu părul lui rar aducea cu un contabil. Ți-l puteai imagina ca avocat finanțist, la bara tribunalului administrativ, cu buzele-i subțiri citând paragrafe seci din codul comercial. Acesta îi strânse mâna rece, cu politețe formală, mormăind ceva de genul: „Mă bucur să vă cunosc”, fără să lase impresia că știa ce însemna asta, adică să se bucure. Celălalt bărbat era ceva mai în vârstă, dar, cu părul lui buclat, des și cu sprâncenele stufoase care imprimau expresiei feței o anumită severitate, părea mult mai plin de viață. Purta un costum la două rânduri, bleumarin, o cravată severă, de club, și o batistă elegantă aranjată desăvârșit. Pe el ți-l puteai imagina cu un pahar de șampanie în mână, într-un local cu pretenții, sărbătorind victoria într-un proces de crimă răsunător și la ore târzii ciupind vesel de fund chelnerițele. Strânsoarea lui fu puternică și acesta îl privi pe John aproape neplăcut de direct în ochi, când se prezentă cu o voce gravă:

— Alberto Vacchi. Sunt unchiul lui Eduardo.