Recenzii și Cărți .PDF

Anotimpul ploilor de Tatiana de Rosnay descarcă cărți online gratis .pdf

Plouă fără încetare în Paris, iar familia Malegarde – împărțită între Franța, Londra și Statele Unite – se reunește pentru prima dată după mulți ani, pentru a sărbători a șaptezecea aniversare a lui Paul, patriarhul familiei și un arboricultor renumit. Dar când acesta suferă un accident vascular cerebral, fiul său, Linden, un fotograf de succes, se găsește blocat într-un oraș amenințat de un dezastru natural uluitor. Iar când Sena inundă străzile, familia va trebui să lupte pentru a-și păstra unitatea pe măsură ce o mulțime de temeri ascunse și de secrete încep să iasă la iveală.

În acest roman profund și intens despre dragoste și ispășire, Tatiana de Rosnay, autoarea bestsellerului Se numea Sarah, își demonstrează încă o dată abilitățile incredibile de povestitoare și de cunoscătoare a sufletului omenesc. „ Anotimpul ploilor este o poveste tulburătoare și emoționantă despre o familie în criză. Pe măsură ce apele Senei inundă Parisul, bărbații și femeile din clanul Malegarde se luptă să nu se afunde sub greutatea propriilor secrete. Prin intermediul personajelor sale, Tatiana de Rosnay demonstrează că – în ciuda greutăților și a suferințelor noastre – ispășirea și vindecarea ne sunt la îndemână.”

Fragment

Je passais au bord de la SeineUn livre ancien sous le brasLe fleuve est pareil à ma peineIl s’écoule et ne tarit pas.1Guillaume Apollinaire, „Marie“

Voi începe cu copacul. Pentru că totul începe şi se termină cucopacul. Copacul este cel mai înalt. A fost plantat cu mult înainteacelorlal i. Nu ştiu exact cât de bătrânț este. Poate are trei–patru sutede ani. Este străvechi şi puternic. A îndurat furtuni cumplite, s-a inutbine în fa a vântului dezlăn uit. Nu-i este frică.ț ț țCopacul nu este precum ceilal i. Are un ritm al lui. Primăvara începemai târziuț pentru el, în timp ce to i ceilal i înfloresc deja. Cum vinesfârşitul lui aprilie, dauț ț uşurel noile frunze ovale, numai pe crengilede deasupra şi de la mijloc. În rest, pare uscat. Noduros, cenuşiu şiuscat. Îi place să se prefacă mort. Aşa de deştept este. Apoi, deodată,ca după o explozie, înfloresc to i mugurii. Iar copacul triumfă cuțcoroana lui verde-pal.Nu mă observă nimeni când sunt aici, sus. Nu mă deranjeazăliniştea. Nu e linişte, de fapt, pentru că o umplu aşa de multe suneteslabe. Foşnetul frunzelor. Geamătul vântului. Bâzâitul unei albine.Cântecul cicadelor. Fluturarea aripilor unei păsări. Când vine vremeamistralului şi se năpusteşte prin vale, miile de crengi care foşnesc seconfundă cu marea. Aici veneam să mă joc. Acesta era regatul meu.Spun povestea aceasta acum, o dată, ca să nu trebuiască s-o spuniar. Nu mă pricep la cuvinte, fie ele rostite sau aşternute pe hârtie.Când voi termina, voi ascunde aceste cuvinte. Undeva unde nu le vamai găsi nimeni. Nu ştie nimeni. Nu va şti nimeni. Nam spus-oniciodată. O voi scrie şi nu o voi arăta niciodată. Povestea va rămânepe paginile acestea, ca o prizonieră.