Recenzii și Cărți .PDF

LUPTA de Jennifer L. Armentrout descarcă cea mai aşteptat volum din seria Titanii, toţi fanii acestei serii v-or fi încîntaţi, descarcă şi citeşte online gratis cartea .PDF

AU ALES CALEA SÂNGEROASĂ … MARELE RĂZBOI SE APROPIE!

Lupta continuă, căci Titanii par mai hotărâți ca niciodată să stârnească haos în întreaga lume. Între timp, folosindu-le puterile și nimicindu-l pe Atlas, Seth a devenit Ucigașul de Zei. Cu toții se tem de el sau îi pun la îndoială intențiile.Toți, mai puțin Josie, femeia care ar putea fi singura lui șansă de izbăvire. Îndrăgostită până peste cap, tânăra ar fi în stare de orice pentru a dovedi că Seth este de partea binelui. Unicul mod prin care cei doi îndrăgostiți pot salva lumea este să înfrunte necunoscutul împreună. Va fi însă nevoie de mai mult decât de încredere și credință. Va fi nevoie de iubire necondiționată și de putere absolută.La finalul acestei aventuri, viețile lor se vor schimba pentru totdeauna. Sfârșitul vechii ere se apropie, iar viitorul bate la ușă.

Fragment

Niciodată nu mă simțisem atât de rău făcând un lucru bun. Poate că aşa te simți mereu când te porți corect. N‑am de unde să ştiu. Se întâmplă atât de rar să fac ce trebuie! Mă dureau încheieturile de cât strânsesem volanul. Fiecare celulă din trup îmi cerea să mă întorc la Josie, pentru că era a mea. Pentru că locul meu era cu ea, lângă ea şi înăuntrul ei. Dar nu puteam. Totul se schimbase. O putere letală, de nestăvilit, se agita în adâncul meu şi nu se compara cu senzația de a fi Apollyon – era mult amplificată. Aveam impresia că trezirea bruscă şi faptul şi mai surprinzător că îl ucisesem pe Atlas erau doar începutul a ceea ce puteam să fac, pentru că întreaga lume era diferită. Cerul avea o nuanță stranie, pe care nu o mai văzusem nici‑ odată. Dincolo de autostrada de pe coasta Pacificului, oceanul era un caleidoscop amețitor de tonuri albastre. Pielea mea 8 Jennifer L. Armentrout sensibilizată percepea umezeala din aer. Am inspirat adânc și am simțit sarea marină. Mă apropiam de 160 la oră și simțeam că aș putea merge mai repede, că ar trebui să merg mai repede. Și îmi era foame. Dar nu mâncare voiam. Voiam ce trăia și respira înăuntrul purilor și al semipurilor, al zeilor și al semizeilor, și înăuntrul lui Josie. Nu puteam fi în preajma ei. Era prea periculos. Pusesem zeci de kilometri între mine și ea, iar curând aveau să fie sute și mii. Așa trebuia să fie, dar… încă îi simțeam tru‑ pul sub al meu, pielea ei mătăsoasă lipită de a mea. Încă îi au‑ zeam strigătele scurte. O iubesc. Călcând accelerația, am știut unde să merg. Un loc departe de toţi și de toate. Un loc în care mă puteam gândi și face pla‑ nuri, căci aveam de gând să‑i ucid pe toţi neno…