Recenzii și Cărți .PDF

Descarcă online gratis iubiri de poveste Karen Robards – Seria Banning Sisters – #2 – Suflete Captive carte .PDF

descriere și recenzie carte

O tânără frumoasă şi nefericită, un gentilom chipeş şi îndrăzneţ şi o răpire cu final neaşteptat…

Claire Banning se căsătorește cu un aristrocrat de familie bună, numai că nu este totul așa cum pare. Orientările sexuale ale soțului o lasă pe Claire îndurerată și cumplit de singură, astfel că ea se vede obligată să joace rolul pe care societatea îl cere, fără să mai aibă speranțe pentru o viață fericită.În timpul unei călătorii spre domeniul soțului este răpită, iar viață i se va schimba.

Hugh Battancourt un nobil atrăgător, a întors cu mult timp în urmă spatele înaltei societăţi şi duce o viaţă plina de pericole, în slujba ţării.

În timpul călătoriei are loc un eveniment: Răpirea Clairei -ajungând prizonieră pe un vas ce se îndreaptă spre Franţa. Hugh este hotărât să nu cadă în mrejele prizonierei sale, pe când împart o cabină de pe vas, şi încearcă să afle de la frumoasa prizonieră secretele care ar putea produce mult rău unor agenți, dacă ar ajunge în mâna inamicului.

Este Clara spioană aşa cum crede Hugh? Dacă nu este, ce ar avea de ascuns?

În toată această ,,învălmăşeală” cei doi vor dezvolta o atracție din ce în ce mai mare, dar și o luptă a inteligenței și a voinței.

Este o confuzie? Cine este spiona adevărată şi ce legătura exista între ea şi Claire? Există oare două femei sau totul este un joc? Cine încearcă să o ucidă pe Claire, și cine ar avea de câștigat de pe urma ei? Cum scapă de la moartea sigură care i-a fost hărăzită, și cum o va ajuta Hugh-sunt răspunsuri care te pun pe jar.

1 Ianuarie 1813

Dacă or s-o prindă, va muri.

-Lua-te-ar naiba, unde-mi eşti?

Vocea imaterială se auzi înfricoşător de aproape. Cuvintele înspăimântătoare îi ajunseră la urechi în ciuda vuietului mării. Erau aproape. Dându-şi seama de asta, iuţi pasul, în ciuda potecii pline de capcane.Trebuia să-şi continue fuga…

-Când o să pun iară laba pe tine, o s-o păţeşti rău de tot, muiere-ncăpăţânată ce eşti.

Fragment

Dacă or s-o prindă,va muri.-Lua-te-ar naiba,unde-mi eşti?Vocea imaterială se auzi înfricoşător de aproape.Cuvintele înspăimântătoare îiajunseră la urechi în ciuda vuietului mării.Erau aproape.Dându-şi seama deasta,iuţi pasul,în ciuda potecii pline de capcane.Trebuia să-şi continue fuga…-Când o să pun iară laba pe tine,o s-o păţeşti rău de tot,muiere-ncăpăţânată ce eşti.Vocea venea chiar de deasupra ei.Îndrăznind să-şi arunce ochii într-acolo, Claire văzu că discul alb şi rece al lunii se ridicându-se îndeajuns de mult încâtsă se vadă peste marginea stâncii.La lumina ei iernatică,abia dacă putu zări forma întunecată a urmăritorului ei prin ceaţa deasă,cenuşie,ce se întinsesedinspre mare în lungile ore ce urmaseră apusului.Cu inima bătând să-i spargăpieptul,se înfiora şi se strădui să-şi stăpânească respiraţia înainte de a setransforma într-un gâfâit înspăimântat care ar fi putut să atragă atenţia.Cu toate că poteca pe care se târa părea foarte primejdioasă,era singura ei cale de scăpare. Fâşia de pământ pe care urmăritorii ei o scotoceau era îngustă și se sfârşea într-o râpă mai adâncă de 30 de metri ce cădea în tumultuosul Ocean Atlantic,la doar vreo 200 de metri de locul unde se agăţase de stâncă.Dacă s-ar fi aflat încă în locul acela mlăştinos şi relieful ar fi forţat-o să se întoarcă,ar fi nimerit drept în braţele celor care voiau să o ucidă.-O să regreţi ziua-n care ţi-ai bătut joc de mine,do’nşoară,ţi-o spui io.Claire îşi dădu seama,îngrozită,că el ştia sau cel puţin bănuia că se aflăpe-aproape.Altminteri,n-ar fi avut sens să o ameninţe astfel.Străduindu-se sărenunţe la îndoielnica îmbărbătare oferită de o nouă privire în sus,de teamă sănu-i fie remarcată faţa palidă pe fundalul întunecat al stâncii,se sili să-şistăpânească spaima,în vreme ce se furişa înainte.Fără de veste,piciorul îialunecă.Abia stăpânindu-şi un ţipăt,se prinse de stâncă.Mâna întinsă apucă cudisperare piatra şi se agăţă de un colţ ieşit în afară ce o salvă.Pentru o clipă,după ce-şi recapătă echilibrul,stătu nemişcată,gâfâind,cu pieptul apăsat de granitul neîndurător,cu inima zvâcnindu-i şi cu ochii închişi,în vreme ce încerca să-şi omolească respiraţia încât să revină cât mai aproape de normal.

Recomandăm: Medicul de Țară Honoré de Balzac .PDF