Recenzii și Cărți .PDF

"Claire Douglas creează suspans și tensiune în Fetele dispărute - o călătorie literară ce nu trebuie ratată!"

Colecție Recenzii de cărți online

Fetele dispărute este unul dintre romanele pe care am vrut neapărat să le citesc până la finalul anului. Mă mai întâlnisem cu autoarea Claire Douglas și încă nu-mi făcusem o idee clară despre potențialul ei în sfera crime/thriller.

Fetele dispărute, cel mai recent roman al său, m-a absorbit într-o atmosferă cu iz gotic, încărcată de minciuni și secrete, cu personaje cu trecut întunecat și fără conștiință. Pe mine nu m-a avertizat nimeni. Eu prefer să vă avertizez pe voi. Toată lumea minte, să nu aveți încredere în nimeni!

Fetele dispărute – adevărul își caută calea spre lumină

Și anul acesta, fix ca și în ceilalți ani, am intenționat să citesc povești tematice, cu atmosferă caldă, plină de obiceiuri, tradiții, ciocolată caldă și dragoste. Am dat gres. M-am orientat către cărțile condimentate cu pericol și alegeri riscante, cu personaje greu de uitat, care se strecoară printre obstacole, minciuni și moarte.

„Douglas este regina răsturnărilor neașteptate de situație, iar aceasta este cea mai reușită carte a ei de până acum.‘‘ – Gillian McAllister, autoarea bestsellerului Noaptea în care totul s-a schimbat

Fetele dispărute are câte puțin din toate. Și a reușit să îmi mențină atenția îndreptată către povestea din micuțul orășel. Spre final, acolo unde faptele și dezvăluirile s-au înghesuit într-un fel de pâlnie a adevărului, am mai strâns un pic din ochi și am eliberat un oftat prelung. Parcă aveam nevoie de ceva un pic mai elaborat, un pic mai intens, un pic mai dezvoltat. Nu este un final rău, dar este unul pe care l-am perceput a fiind cam forțat. Aș fi vrut ceva care să se dezvăluie în straturi, cu porția lui de timp și de spațiu.

Când trecutul nu are odihnă

„O intrigă inteligentă și convingătoare de la un capăt la celălalt. Cred că Fetele dispărute a devenit preferatul meu dintre romanele lui Claire Douglas!‘‘ Sarah Pearse, autoarea bestsellerului Sanatoriul

Îmi plac mult romanele care mă obligă să îmi îmbrac (virtual) costumul meu de detectiv. Deși mă laud mereu cu abilitățile mele de detectiv particular, am cam uitat să-mi exersez intuiția și m-am bucurat tare mult când am pornit pe urmele unor dispariții fără explicație. Indiciile au fost puține, s-au revelat pe parcurs și m-am lovit, întocmai ca și jurnalista din poveste, de durerea celor implicați, de tăcerea lor și ușile închise grăbit. Deși simțeam nevoia fiecăruia de adevăr, era în aer o teamă, un ceva tangibil, pe care l-aș fi putut apuca și despica până în cel mai adânc și mai întunecat loc.

Nu-i ușor să sapi în trecut, mai ales având în vedere că evenimentele s-au petrecut cu douăzeci de ani în urmă. Dacă ar mai fi fost ceva de spus, nu s-ar fi spus deja? Nu ar fi ieșit la iveală toate legăturile? Nu s-ar fi dezvăluit deja toate ipotezele? Depinde. Dacă îi întrebi pe cei care au influențat, au participat, au împins, au deplasat bolovanul durerii, s-ar putea să nu primești informațiile corecte. Dacă-i întrebi pe cei care au suferit, au plâns, au strigat, au sperat, au așteptat un deznodământ, totul s-ar putea să capete proporții cu margini diforme, amestecate și șterse.

Fetele dispărute – era posibil să apară adevărul?

În urmă cu douăzeci de ani, patru prietene se întorceau acasă de la o petrecere. Olivia conducea de puțin timp și teama îi era amplificată de condițiile meteo și de faptul că trebuia să traverseze o secțiune de drum periculoasă: Coridorul diavolului. Despre această șosea și pădurea care o străjuia se vehiculau multe povesti. Mulți o legau de evenimente cu iz paranormal, apariții fără explicații logice, plânsete de copil, incidente stranii.

În noaptea fatidică, încărcată deja cu presiunea de pe umerii ei, Olivia zărește în mijlocul străzii o siluetă. Încercând să o evite în ultima secundă, Olivia trage de volan, derapează și izbește mașina de bordura care o propulsează în aer și o întoarce cu roțile în sus. Rănită și zdruncinată grav, Olivia își pierde cunoștința. Când se trezește, în liniștea înfiorătoare și în beznă grea care o învăluie, Olivia este singură. Nici urmă de prietenele sale. Dacă veniseră echipele de salvare, de ce nu o luaseră și pe ea? Dacă nu fuseseră cei apropiați, de ce ea rămăsese acolo, între fiarele contorsionate?

Fetele dispărute – goana după adevăr

Douăzeci de ani mai târziu, Olivia Rutherford locuiește tot în orașul care-i luase totul, care o acuzase și o privise pieziș. Învățase să trăiască așa, cu întrebările și vinovăția mușcându-i amarnic din suflet. Acum, când aniversarea de douăzeci de ani se apropie, Olivia este tot mai încărcată de regrete și teamă. Iar jurnalista care vine în oraș pentru a scrie despre disparițiile celor trei fete nu face decât să întărâte cuibul de viespi din oraș.

„Cu o atmosferă gotică, amenințătoare și sumbră, Fetele dispărute îți trimite fiori reci pe șira spinării.‘‘ J.P. Delaney, autorul bestsellerului Fata dinainte

Câte secrete poate ascunde un orășel? Multe. Toate apăsătoare, toate legate între ele, toate la fel de periculoase. Iar Claire Douglas se folosește foarte bine de ele. Trimite personajele potrivite, le învăluie într-un strat de mister și minciună, le obligă să își tragă unul altuia măștile de pe chip. Iar cititorul este atras de mirajul adevărului, așteaptă marele final și începe să își țeasă propriile teorii.

Fetele dispărute este un roman cu o atmosferă densă și un parcurs încărcat de mister. Însă se bucură de un final eliberator, peste care autoarea mai aruncă un pic de suspans. Că doar v-am spus că aici toată lumea minte, nu?