Recenzii și Cărți .PDF

 😈 Cărți Detective, Spionaj online gratis Gérard de Villiers- SAS 200 -Răzbunarea Kremlinului .PDF

Ochii lui Rem Tolkacev erau umeziţi de lacrimi. Emoţia. Reciti pentru a treia oară ultimul ucaz al lui Vladimir Vladimirovici Putin, pe care tocmai îl lăsase un planton în micul său birou din Korpus 14, din aripa de sud a Kremlinului. Preşedintele Rusiei tocmai ordonase crearea unei unităţi speciale în cadrul GRU, serviciul militar de informaţii al ţării, unitate responsabilă cu soluţionarea tuturor „situaţiilor sensibile” prin exterminarea ilegală a oricărei persoane pe care Kremlinul considera că „reprezintă o ameninţare pentru interesele naţionale ale Rusiei”. Membrii acestei unităţi speciale puteau opera ilegal în întreaga lume, călătorind pe teritoriile ţărilor „vizate” pentru a ucide orice persoană pe care Kremlinul o considera un inamic „politic” sau chiar „economic”. Chiar dacă aceste persoane nu au făcut obiectul unor sancţiuni oficiale ale guvernului rus. Era vorba de o întoarcere a SMERSH, organizaţia responsabilă cu asasinarea oponenţilor în zilele Uniunii Sovietice.

O sarcină pe care Rem Tolkacev, înzestrat cu mijloace nelimitate, o îndeplinise de-a lungul anilor, cu ajutorul diferitelor agenţii de securitate ruse. Acum, preşedintele îi oficializa rolul său discret, dar foarte util. Nu simţea nicio mândrie legat de asta şi el va continua să acţioneze din umbră, dar se simţea aproape investit cu o misiune divină. În gând îl binecuvântă pe Vladimir Vladimirovici Putin şi îşi promise că va merge la Catedrala Mântuitorului Hristos să se roage pentru el. Acest ucaz era ultimul cui bătut în sicriul ignobilului Boris Nikolaievici Elţîn, omul care dezmembrase părţi întregi ale Uniunii Sovietice. Acum totul revenea cum era înainte.

 „Puterea verticală” deţinea întreaga ţară. Era URSS fără comunismul de care nu-i mai păsa nimănui, o putere ascunsă într-o mână de fier. Procesul de îngenunchere a ultimilor adversari se accelera. Rem Tolkacev avu impresia pentru câteva secunde că micul său birou modest era la fel de solemn ca şi Camera Consiliului de Securitate a Kremlinului, ai cărei pereţi erau decoraţi cu tapiserii Gobelin ce proslăveau teme patriotice. Şi totuşi, în ciuda faptului că era unul dintre cele mai importante angrenaje ale maşinăriei prezidenţiale, uşa biroului său nu purta niciun semn vizibil, chiar dacă grosimea ei şi sofisticarea codului de acces indicau o locaţie strategică. Puţinii care ştiau de existenţa lui îl numeau biroul Osobskie papski [Cazuri speciale].