Recenzii și Cărți .PDF

Scriitoarea americană Kay Hooper s-a remarcat în rândul autorilor de thrillere ca o povestitoare desăvârşită. Romanele sale ajung constant pe lista de bestselleruri a ziarului New York Times, scrierile sale bucurându-se de o popularitate deosebită şi primind aprecieri din partea cititorilor, dar şi a criticii de specialitate. În Viziuni însângerate, suntem martori la urmărirea plină de suspans a unui criminal în serie pe care poliţiştii nu reuşesc să-l prindă — un psihopat care pare să se fi întrupat dintr-un adevărat coşmar. Este genul de criminal de care ne temem cel mai mult. Un ucigaş fără conştiinţă, care nu are limite şi nu se teme că va fi prins. Iar ultima sa victimă, fiica unui influent senator din S.U.A., este dovada incontestabilă că nimeni nu mai este în siguranţă.Cu mass-media naţională care face apel la justiţie şi un tată îndurerat care vrea răzbunare, agentul Bishop şi Departamentul Special de Investigaţii Criminale se află într-o situaţie fără precedent. De data aceasta, nici măcar detectivii cu puteri paranormale nu reuşesc să oprească răul. Însă, în mod surpinzător, ajutorul vine din partea unei organizaţii civile nou-înfiinţate, ai cărei membri au metode nonconformiste de luptă împotriva criminalilor. Operând departe de ochii guvernului, fără a avea nevoie de aprobare oficială, aceştia formează o echipă la fel de excentrică şi de talentată precum departamentul condus de Bishop — dacă nu chiar îl şi depăşesc pe acesta. Şi nu este pură coincidenţă. Căci Bishop este cel care a pus bazele acestei organizaţii, cu nici doi ani în urmă.Dani Justice, medium şi detectiv cu puteri paranormale, ştie tot ce se poate şti despre monştri. Aceştia îi bântuie coşmarurile şi viaţa. Dar nu s-a aşteptat niciodată să fie implicată în prinderea unui criminal atât de viclean, încât nici cei mai buni agenţi trimişi pe urmele lui nu reuşesc să-l găsească. Dani nu vrea să se implice în prinderea lui. Nu vrea să-şi rişte viaţa, şi nici măcar liniştea, câştigată cu greu. Dar nu are de ales, căci setea de sânge a criminalului loveşte de data aceasta mult prea aproape de oraşul ei natal, şi doar ea deţine o armă destul de puternică pentru a-l doborî. Şi fiindcă Dani ştie ceva ce Bishop nici măcar nu bănuieşte. Ştie cum se va termina vânătoarea. Cu foc. Şi sânge. Şi moarte.Ce nu ştie ea este cine va supravieţui. Un roman terifiant, şocant, care ne propune o întâlnire cu frica şi răul.

Fragment

Coşmarul a devenit realitate, îşi spuse Dani.

Viziunea.

Mirosul de sânge îi întoarse stomacul pe dos, fumul dens şi

înţepător îi ardea ochii, iar ceea ce atâta vreme nu fusese decât

o amintire palidă, ca desprinsă dintr-un vis, devenea acum o

realitate cumplită, care-i tăia răsuflarea. Pentru o clipă, încre-

meni.

Totul era aievea.

In ciuda a tot ce făcuse, a tot ce încercase să facă, în ciuda

tuturor avertismentelor, acum devenea din nou…

— Dani?

Hollis apăru lângă ea, de parcă s-ar fi întrupat din fumul gros,

cu pistolul pregătit, mijindu-şi ochii albaştri şi pătrunzători,

deranjată de duhoarea dinăuntru.

— Unde e?

— N u … nu pot. Nu cred că pot.

— Dani, tu eşti singura noastră speranţă. Eşti unica lor spe-

ranţă. înţelegi?

Căutând înăuntrul ei forţa pe care nu era deloc sigură că o

are, Dani spuse:

— Dacă m-ar fi ascultat cineva atunci când trebuia…

— Nu mai privi în urmă. N-are nici un rost. Acum doar

prezentul contează. încotro o luăm, Dani?

Oricât dc imposibil îi părea acest lucru, Dani se strădui din

răsputeri să se concentreze asupra mirosului greu de sânge, pe

caic ştia că nimeni altcineva nu-1 simţea. Era un indiciu, sin-

gurul după care se puteau ghida. Aproape că-i veni să vomite,

icni şi arătă cu degetul.

— Pc-acolo. în spate. D ar…

— Dar ce?

— E undeva jos. Sub noi. La subsol.

Scări. îşi amintea de nişte scări. Trebuia să coboare. Să co-

boare în infern.

— Nu apare nici un subsol în proiectul clădirii.

— Ştiu.

— Oribil loc în care să fii prins când clădirea e-n flăcări,

spuse Hollis. Acoperişul ar putea să se prăbuşească peste noi.

Fără probleme.

Bishop apăru din senin, la fel de brusc precum Hollis, cu

arma în mână, cu faţa împietrită şi o privire agitată.

— Trebuie să ne grăbim.

— Da, răspunse Hollis, asta ştim şi noi. O clădire în flăcări.

Un criminal maniac. Binele, copleşit de forţele răului. Gravă

situaţie.

Cuvintele şi tonul vocii nu păreau serioase, dar privirea ei

spunea cu totul altceva, era fermă, iscoditoare.

— Ai uitat să spui victimă potenţială în mâinile criminalului

nebun, zise şeful ei, fără să încerce măcar să folosească acelaşi

ton ca ea.

— Niciodată! Dani, ai văzut subsolul sau îl simţi?

— Scări. Le-am văzut. Simţea o povară imensă, parcă toată

greutatea lumii atârna pe umerii ei. Sau poate că… Şi acum

simt că… E undeva mai jos. E sub noi.