Recenzii și Cărți .PDF

El o privi coborând în grabă scările de piatră. O lăsase să o ia puțin

înainte, pentru a-i putea admira picioarele goale, bronzate și lungi – o combinație de gene bune și cursuri regulate de dans –, care arătau mai degrabă ca ale unei adolescente decât ca ale unei femei de douăzeci și ceva de ani. Pentru o clipă, rămase cu ochii ațintiți asupra ei, având impresia că privește, de fapt, un videoclip pe laptopul său, cu o persoană pe care o cunoscuse în altă viață. Clătină însă din cap și o urmă. — Haide, adormitule! îl tachină ea, iar el rămase cu privirea ațintită la buclele ei de abanos care îi mângâiau umerii. Se întoarse cu fața spre el și îi zâmbi provocator. El îi întoarse zâmbetul, apoi mări pasul și, ridicând-o în brațe, începu să coboare scările în fugă, până ajunseră cu picioarele în nisipul curat. Dincolo de nisip se profila golful turcoaz, pe malul căruia copacii se unduiau în briză. Nisipul cald și moale, incandescent în timpul zilei, îi mângâia acum tălpile goale. Katie se smulse din brațele lui și, luându-l de mână, îl trase spre locul lor preferat, sub umbra matinală a unui palmier imens, suficient de departe de pâlcul de copaci din specia copacul morții, cu fructele lor otrăvitoare și seva letală. În ciuda orei matinale, pe plajă erau deja două cupluri, întinse pe prosoape strălucitoare, și o femeie în vârstă, singură, care părea absorbită de cartea pe care o citea. Fiind în timpul săptămânii, nu era nici urmă de proprietarii de iahturi și bărci cu motor, care ancorau în golf deseori până la apusul soarelui. Numai cerul senin și oceanul nemărginit. Totul era perfect. Katie își lăsă geanta și prosopul pe nisip, apoi își strânse părul într-un coc lejer, pe care îl fixă cu elasticul de păr de la încheietura mâinii, și spuse: — Vii în apă? — Mai târziu. Cred că mă voi relaxa pentru o vreme. — Nu știi ce pierzi. Doamna care stă în vila de lângă noi mi-a spus că ieri a văzut balene în golf. Vreau să înot până acolo și să văd dacă le pot

zări cât încă este destul de devreme. — Nu te duce prea mult în larg, îi spuse el, știind că, cel mai probabil, fata îl va ignora. Până să o cunoască pe Katie, nu mai fusese niciodată într-o astfel de vacanță. Iahturile, vilele luxoase, pârtiile de schi nu erau pentru el. În schimb, pentru Katie, astfel de vacanțe reprezentau normalitatea. În timp ce el își julea genunchii încercând să învețe să meargă pe o bicicletă la mâna a doua în parcul de skateboard din cartier, ea și părinții ei schiau pe cele mai bune pârtii din lume, mergeau în safari pe continente îndepărtate sau urmăreau prim-balerinele răsucindu-se pe scene celebre. Dusese o viață de huzur. Cu siguranță că părinții unei astfel de fete ar fi trebuit să fie îngroziți când ea adusese acasă un neica nimeni ca el – un ratat sărac, fără clasă, fără o carieră. Dar se dovedise că greșise gândind așa. Cei din familia Spencer erau oameni drăguți. Calzi și primitori. Care nu judecau. Nu semănau deloc cu cei din familia lui. În apărarea lui, poate că nu era vreun bogătaș, dar avea un extraordinar simț al umorului și arăta destul de bine. Oriunde mergea, atrăgea complimente. Farmecul fusese întotdeauna atuul lui. Așadar, nu i-a fost greu să se integreze cu succes în familia ei. El și Katie. Cuplul de aur, cei care luminau orice încăpere în care intrau. Se obișnuise numaidecât cu stilul ei de viață, pe care reușise să-l adopte la rândul lui. Zborurile pe distanțe lungi spre locuri îndepărtate, schi, safari, spectacolele de balet, concertele de muzică clasică au devenit ceva obișnuit pentru el. Reușise să se adapteze la noua viață fără să-și piardă identitatea. Aveau relația la care toată lumea râvnea, iar ea îl iubea cu toată ființa ei. Își dădu tricoul jos, apoi începu să se dea cu cremă de protecție solară, privind-o pe Katie cum traversa plaja, în perechea sa minusculă de bikini, îndreptându-se spre oceanul care se unduia ușor. Spre deosebire de apele Canalului Mânecii de acasă care-ți tăiau respirația și îți înțepau pielea, pentru ca, în cele din urmă, să-ți dea o lovitură înghețată în stomac, apele oceanului erau calde și cristaline. Nu, mările din Barbados erau calde și totuși răcoritoare. O urmări înaintând, până ce apa îi ajunse la brâu, apoi începu să înoate, avântându-se în larg. Mai rămase cu privirea ațintită asupra ei câteva minute, apoi se așeză la soare, holbându-se la palmierii care se legănau în bătaia vântului și la cerul albastru de deasupra, încercând să-și elibereze mintea de orice gând.

Nu-i era de niciun folos să se gândească obsesiv la același lucru. După ceva timp auzi un sunet înfundat. Slab, la început, ca o albină leneșă sau ca mașina de tuns iarbă a vecinului, apoi din ce în ce mai puternic. Motorul unei bărci care spinteca cu viteză suprafața oceanului. Se imagină pe sine ridicându-se în capul oaselor și scrutând oceanul, căutând sursa zgomotului, dar, pur și simplu, nu se putu mișca. O putere supranaturală îl țintuia locului. Nu-și putea dezlipi privirea de la albastrul cerului. Abia dacă putea respira.

Despre ce e cartea?

Un thriller captivant despre dragoste și secrete, care, oricat de bine ai crede că sunt păzite, tot ies la iveală, în ciuda timpului care s-a așternut peste ele, avînd puterea să distrugă tot ce iubești. O crimă petrecută la celălalt capăt al lumii îi spulberă liniștea Annei Blackwell. O femeie a fost ucisă, iar ea stie cine este criminalul. Știe că trecutul a ajuns-o din urmă. Ce nu știe este dacă ii va veni și ei rîndul. Pentru a se proteja pe ea și pe soțul ei, Will, Anna trebuie să-și dezvăluie toate secretele, dar pe măsură ce o face, ea realizează că nu este singura care a trăit o minciuna.

Recomandăm: Robert Jordan -Roata Timpului vol.1 Ochiul Lumii .PDF