Recenzii și Cărți .PDF

Assassin’s Creeds vol 4 Revelaţii de Oliver Bowden descarcă online gratis .PDF Sub pseudonimul Oliver Bowden, Anton Gill scrie novelizarea seriei de jocuri video Assassin’s Creed. Până în prezent, seria a ajuns la 11 romane (Rennaisance, Brotherhood, The Secret Crusade, Revelations, Forsaken, Black Flag, Unity, Underworld, Desert Oath, Odyssey, The Art of Assassin’s Creed). În limba română, au apărut primele patru romane, în traducerea lui Mihai-Dan Pavelescu şi publicate editura Paladin. Cel de-al patrulea roman din serie, Revelaţii, a apărut în 2020.

Revelaţiile ne reîntorc în prezentul lui Ezio Auditore, un Ezio matur, care trebuie să ţină cu prova-n val confreria asasinilor şi să-şi conducă confraţii în acţiunile contra templierilor. Mai bătrân, mai înțelept şi mai letal ca niciodată, Ezio Auditore porneşte într-o ultimă călătorie în căutarea bibliotecii pierdute a lui Altaïr, care ascunde nu doar cunoştinţe uitate, ci şi un secret tulburător. Dacă ar ajunge în mâinile templierilor, secretul ar putea schimba destinul omenirii. Pornit pe urmele celor cinci chei ale bibliotecii, asasinul florentin pleacă la Constantinopol, unde va avea de înfruntat şi intrigile politice de la curtea Imperiului Otoman condus de Baiazid.

FRAGMENT:

Călcând uşor ca o panteră şi căutând mereu rutele cele mai întunecate, Ezio ajunse la ţinta sa fără să întâlnească pe nimeni. Ceea ce era perfect, pentru că altă luptă zgomotoasă ar fi fost ultimul lucru pe care şi l-ar fi dorit. Dacă templierii îl găseau din nou, nu aveau să-i lase nici cea mai mică şansă de scăpare – aveau să-l ucidă pe loc şi să-l tragă în ţeapă. În plus, în jur erau puţine gărzi – el nu le văzuse decât pe cele de pe metereze. Probabil că ieşiseră din castel şi porniseră în căutarea lui sub lumina firavă şi nesigură provenită de la puz­deria de stele, iar evenimentele de la postul de gardă aveau să-i determine să-şi dubleze eforturile, fiindcă dovedeau mai presus de orice îndoială că el nu murise.

Lângă intrarea în magazia din beciul de sub donjon se aflau doi templieri mai vârstnici, aşezaţi la o masă grosolană din lemn, dar pe aceasta se găseau o cană mare din cositor plină cu vin roşu şi două pahare din lemn, iar ambii gardieni stă­teau cu braţele şi capetele pe masă. Sforăiau. Ezio se apropie cu cea mai mare băgare de seamă, după ce zări inelul cu chei ce atârna la brâul unuia dintre bărbaţi.

El nu uitase abilităţile de hoţ de buzunare pe care le învă­ţase de la asasina madame Paola, în tinereţea sa petrecută în Florenţa. Grijuliu, evitând orice zornăit al cheilor – pentru că cel mai mic sunet care i-ar fi trezit pe străjeri putea însemna pieirea lui –, ridică inelul şi cu mâna cealaltă deznodă cu gre­u­tate şiretul de piele ce-l prindea de centura templierului. La un moment dat, nodul se agăţă în ceva şi rămase înţepenit şi, în strădania lui de a-l elibera, Ezio trase prea tare, iar stră­jerul se foi. Asasinul rămase nemişcat ca o statuie, privind alert, cu ambele mâini ocupate şi neputând face nici o miş­care spre arma vreunei gărzi. Bărbatul se mulţumi să pufăie şi-şi continuă somnul, încreţind nemulţumit fruntea, poate prins în vis.

În cele din urmă, inelul cu chei ajunse în mâinile lui Ezio, care înaintă după aceea cu pas furişat pe coridorul luminat de făclii din spatele gardienilor, privind uşile grele din lemn, ferecate cu fier, ce se înşiruiau de ambele părţi.