Recenzii și Cărți .PDF

😮 Cărți regizate de Netflix -Regatul umbrelor vol.1 de Leigh Bardugo -PDF ❤️

Falia Umbrei, un ținut învăluit in bezna, populat de monștri, distruge treptat Ravka, o națiune altadată măreață.

Alina, o fată orfană, singuratică, descoperă ca posedă o putere unică, ce o face sa pătrundă în lumea elitei magice a regatului – Grisha. Ar putea ea să destrame vraja demonică a Faliei Umbrei, eliberandu-și țara?

Întunecatul, o ființă cu o putere de seducție teribilă, este conducătorul Grishei. Dacă își va împlini destinul, Alina va fi nevoită să descopere cum să se folosească de harul său și cum să reziste atracției periculoase pe care o simte fața de temutul stapan.

Însă în timp ce-și contempla viitorul năucitor, Alina nu-l poate uita pe Mal, cel mai bun prieten al său din copilărie.

Biografia

Leigh Bardugo s-a născut la Ierusalim, a crescut în Los Angeles și a absolvit Yale University. Își hrănește pasiunea pentru glamour, spirite și deghizări în cealaltă viața a ei ca make-up artist la Hollywood. Uneori cîntă alături de trupa sa, Captain Automatic.

Fragment

Servitorii le spuneau malenchki – micile stafii –, pentru că erau cei mai scunzi şi mai tineri, şi pentru că bântuiau casa ducelui ca nişte fantome

zglobii, ţâşnind dintr-o cameră în alta, ascunzându-se în dulapuri să tragă cu urechea sau furişându-se în bucătărie să şterpelească ultimele piersici din recolta verii.Băiatul şi fata sosiseră la câteva săptămâni unul după celălalt – încă doi orfani ai războaielor de graniţă, refugiaţi cu feţe murdare luaţi dintre ruinele unor orăşele îndepărtate şi aduşi la moşia ducelui să înveţe să scrie şi să citească şi să deprindă o meserie. Băiatul era scund, îndesat şi timid, dar întotdeauna cu zâmbetul pe buze. Fata era diferită, şi ştia asta. Odată, stând pitită în dulapul din bucătărie să tragă cu urechea la bârfelile celor mari, fata a auzit-o pe menajera ducelui, Ana Kuya:

— E mică şi urâtă. Niciun copil n-ar trebui să arate aşa. E palidă şi acră, ca un pahar de lapte stricat.

— Şi atât de costelivă! i-a răspuns bucătăreasa. Niciodată nu-şi termină cina.

Băiatul, care stătea ghemuit lângă ea, i-a aruncat o privire şi i-a spus în şoaptă:

— De ce nu mănânci?

— Pentru că toate mâncărurile ei au gust de noroi, a răspuns fata.

— Mie îmi plac.

— Tu mănânci orice.

Şi iarăşi au plecat urechea spre crăpătura dintre uşile dulapului. O clipă mai târziu, băiatul i-a şoptit:

— Mie nu mi se pare că eşti urâtă.

— Sst! a şuierat fata.

Dar, în întunericul din dulap, a zâmbit. Pe timpul verii, îndurau ore lungi de corvezi în gospodărie, urmate de ore şi mai lungi în sălile de clasă înăbuşitoare. Când arşiţa devenea insuportabilă, dădeau fuga în pădure să caute cuiburi de păsări sau să înoate în râul cu apă tulbure, ori zăceau cu orele pe păşune, urmărind soarele care trecea încet pe deasupra lor, şi se întrebau unde aveau să-şi construiască ferma de lapte şi dacă ar fi fost mai bine să aibă două sau trei vaci albe. Iarna, ducele se muta în casa de la oraş, în Os Alta, iar pe măsură ce zilele deveneau mai scurte şi mai reci, profesorii îşi făceau datoria cu din ce în ce mai puţină sârguinţă, preferând să stea lângă foc şi să joace cărţi sau să bea kvas.