Recenzii și Cărți .PDF

Citește online gratis cele mai bune cărți fantasy de la cel mai bun scriitor Isaac Asimov- Fundaţia vol.1 carte .PDF

Partea întîi PSIHOISTORICII HARI SELDON ― … născut în anul ll.988 al Erei Galactice decedat în anul l2.069.

Datele pot fi calculate mai lesne în funcţie de Era Fundaţională curentă, cu 79 de ani înainte de anul l E.F. Născut într-o familie din clasa de mijloc, pe Helicon, sectorul Arcturus (unde tatăl său, potrivit unei legende de o autenticitate îndoielnică, a fost cultivator de tutun într-o uzină hidroponică), a dovedit de timpuriu un talent uluitor în domeniul matematicii. Anecdotele privind capacitatea sa sînt nenumărate, deşi unele dintre ele sînt contradictorii. Se zice că la vîrsta de doi ani ar fi… Fără îndoială că cele mai remarcabile contribuţii ale sale au fost în domeniul psihoistoriei. La începutul activităţii sale, psihoistoria nu cuprindea decît un grup de axiome confuze; el a dezvoltat-o într-o ştiinţă statistică profundă. Lucrarea de cea mai mare autoritate pe care o avem pentru detalii privitoare la viaţa sa este biografia scrisă de Gaal Dornick, care în tinereţe îl cunoscuse pe marele matematician Hari Seldon doar cu doi ani înainte de dispariţia sa. Povestea întîlnirii… ENCICLOPEDIA GALACTICAl l Toate citatele din Enciclopedia Galactica reproduse în continuare sîm extrase din cea de-a ll6-a ediţie publicată în l020 E.F. de Editura Enciclopedii Galactica Co.. Terminus, prin amabilitatea editorilor. SE NUMEA GAAL DORNICK şi era un băiat simplu de la periferia Imperiului, care nu mai văzuse planeta Trantor. Mai precis, n-o văzuse în realitate. O văzuse de multe ori pe hipervideo şi, întîmplător, în impresionante transmisii tridimensionale care prezentau vreo încoronare imperială ori şedinţa de deschidere a Consiliului Galactic. Cu toate că trăise toată viaţa pe mica planetă Synnax, care se rotea în jurul unei stele de la marginea Derivei spre Albastru, nu era, vezi Doamne, cu totul rupt de civilizaţie. Pe vremea aceea, nici un colţişor al Galaxiei nu era cu totul izolat. Existau aproximativ douăzeci şi cinci de milioane de planete locuite în Galaxie şi nici una nu datora supunere Imperiului a cărui capitală se afla pe Trantor. A fost ultima jumătate de secol în care s-a mai putut afirma asemenea lucru. Această călătorie era, fără îndoială, punctul culminant în viaţa tînărului savant. Mai fusese în spaţiu, aşa încît acum făcea doar un voiaj fără prea mare însemnătate, şi nimic mai mult. Mai exact, călătorise numai pînă la unicul satelit al Synnaxului cu scopul de a obţine date referitoare la mecanica derivei meteoriţilor, date de care avusese nevoie pentru disertaţia sa, dar, chiar dacă ar fi voiajat jumătate de milion de mile ori jumătate de milion de ani-lumină, călătoria în spaţiu ar fi însemnat acelaşi lucru. Îşi făcuse doar puţin curaj pentru Saltul prin hiperspaţiu, un fenomen pe care nu-l trăiai în cursul simplelor călătorii interplanetare. Saltul rămînea, şi probabil va rămîne pentru vecie, singura metodă practică de a călători între stele. Călătoria prin spaţiul obişnuit nu se putea desfăşura cu o viteză mai mare decît cea a luminii (un fragment din cunoştinţele ştiinţifice care făceau parte dintre puţinele elemente cunoscute încă din zorii uitaţi ai istoriei umane), şi zborul către cele mai apropiate dintre sistemele locuite ar fi însemnat ani de zile. Prin hiperspaţiu, acea regiune inimaginabilă care nu era nici spaţiu, nici timp, nici materie, nici energie, nici ceva anume, nici nimic, puteai traversa Galaxia, cît era ea de mare, în cîteva clipe. Gaal aşteptase primul dintre aceste Salturi cu oarecare spaimă cuibărită în stomac şi totul se terminase cu o zdruncinătură neînsemnată, o uşoară lovitură internă care încetă cu o clipă înainte de a fi fost sigur că o simţise. Asta fusese tot. Apoi nava mare şi strălucitoare, produs rece şi impersonal a douăsprezece mii de ani de progres imperial. Şi mai era el însuşi, cu un doctorat proaspăt obţinut în matematică şi cu o invitaţie din partea marelui Hari Seldon de a merge pe Trantor pentru a se alătura uriaşului şi întrucîtva misteriosului Proiect Seldon. Ceea ce Gaal aştepta cu nerăbdare după dezamăgirea provocată de Salt era acea primă imagine a planetei Trantor. Dădea tîrcoale sălii de vizionare. Voletele obturatoare din oţel erau ridicate la anumite ore anunţate, iar el era întotdeauna acolo, urmărind strălucirea orbitoare a stelelor, sorbind din ochi incredibilul roi înceţoşat al vreunei concentrări de stele, asemenea unei aglomerări gigantice de licurici surprinşi în timpul mişcării şi înmărmuriţi pentru eternitate. Văzu o dată fumul rece, alb-albăstrui, al unei nebuloase gazoase la mai puţin de cinci ani-lumină distanţă de navă, întinzîndu-se cît cuprindea fereastra, ca o îndepărtată irizare lăptoasă, răspîndind parcă în încăpere un aer îngheţat şi dispărînd din raza privirii două ore mai tîrziu, după un nou Salt. Prima imagine a Soarelui planetei Trantor aducea cu un grăunte alb, pierdut între miliarde de altele asemănătoare, şi recunoscut ca atare doar pentru că fusese indicat de către ghidul navei. Aici, în centrul Galaxiei, stelele erau numeroase. Şi, cu fiecare Salt, strălucirea Soarelui devenea şi mai intensă, înecînd restul stelelor, făcîndu-le să pălească şi să se rărească.