Recenzii și Cărți .PDF

Besteseller internațional Marginea Fundaţiei Isaac Asimov vol.4 carte .PDF acum și online gratis, cărți pentru copii Marginea Fundației (1982) (titlu original Foundation’s Edge) este un roman al autorului de literatură științifico-fantastică Isaac Asimov. Romanul este al patrulea (în ordinea apariției) din Seria Fundația și a fost scris la peste 30 de ani de la trilogia inițială apărută în anii ’50, la insistențele fanilor și a editorilor . A fost primul său roman care a ajuns în lista best-sellerelor din The New York Times, după 262 de cărți și 44 de ani de carieră scriitoricească. Romanul a câștigat premiul Hugo pentru „Cel mai bun roman” în 1983 și a fost nominalizat la premiul Nebula în cadrul aceleiași secțiuni în 1982.Descriere Războiul costisitor și înverșunat dintre cele două Fundații s-a încheiat în sfârșit. Oamenii de știință ai Primei Fundații au obținut victoria, iar acum urmează din nou Planul lui Hari Seldon de construire a unui nou Imperiu. Se pare însă că A Doua Fundație n-a fost de fapt distrusă, iar supraviețuitorii își pregătesc răzbunarea.În aceste împrejurări, doi cetățeni exilați ai Fundației – un Consilier renegat și un istoric – pornesc în căutarea miticei planete Pământ și a dovezii că A Doua Fundație încă mai există. Între timp, ceva sau cineva din afara celor două Fundații pare să pună la cale un complot pentru atingerea propriilor scopuri. Așa că în curând reprezentanții ambelor Fundații se vor angaja într-o cursă pentru descoperirea unei misterioase lumi numite Gaia, pregătindu-se să ia o decizie care va hotărî soarta întregului Univers.Fragment

― BINEÎNŢELES CĂ NU CRED, făcu Golan Trevize, aflat în capul scărilor largi care

duceau spre Sala Seldon, de pe înălţimea cărora putea privi întregul oraş, strălucind în

lumina soarelui.

Terminus era o planetă binecuvântată, cu un raport echilibrat între uscat şi apă.

Trevize se gândea deseori că introducerea climatizării făcuse ca planeta să devină mult

mai agreabilă, dar în acelaşi timp mai lipsită de farmec.

― Nu cred nimic din toate astea, repetă Golan cu un zâmbet care-i puse în evidenţă

dinţii albi, regulaţi, strălucitori, şi chipul tineresc.

Prietenul lui, Consilierul Munn Li Compor, care adoptase numele de mijloc ca o

sfidare la adresa tradiţiei de pe Terminus, clătină din cap stingherit:

― Ce nu crezi? Că am salvat capitala?

― A, nu, asta o cred. Aici nu greşiţi. Chiar Seldon a afirmat că o vom salva şi că

avem tot dreptul s-o facem, căci el avea cunoştinţă despre asta de acum cinci sute de

ani.

Vocea lui Compor scăzu până deveni o şoaptă:

― Ascultă, nu mă deranjează că-mi vorbeşti astfel, pentru că tot nu te iau în serios,

dar dacă o să începi să vociferezi în public, s-ar putea să te audă şi alţii şi, cinstit să fiu, n-

aş vrea să mă aflu prin preajmă când o să cadă trăsnetul pe capul tău. Mă tem să nu

greşească ţinta.

Trevize rămase zâmbitor şi netulburat:

― Am comis un păcat spunând că oraşul este salvat? Şi că am făcut-o fără a purta

un război?

― Nici n-am avut cu cine lupta, zise Compor.

Avea părul blond deschis, ochii albaştri precum cerul şi rezistase tentaţiei de a

modifica într-un fel sau altul aceste nuanţe ce nu erau la modă.

― N-ai auzit niciodată despre războaie civile, Compor? întrebă Trevize.

Înalt, cu părul negru, uşor ondulat, el obişnuia să umble ţinându-şi degetele mari

agăţate de centironul de care părea să nu se despartă niciodată.

― Un război civil pentru a fixa locul capitalei?

― Problema a fost atât de acută încât a provocat o Criză Seldon. Oricum, cariera

politică a lui Hannis a fost distrusă din aceeaşi pricină. Şi tot asta ne-a slujit şi nouă în

alegerile trecute, astfel că am putut intra amândoi în Consiliu, dar problema a rămas cam

neclară… şi-şi mişcă mâna înainte şi înapoi ca acul indicator al unei balanţe ce-şi caută

punctul de echilibru şi nu şi-l găseşte.

Se opri pe scări o clipă, neluându-i în seamă pe ceilalţi membri ai guvernului, pe

ziarişti, precum şi pe inpizii din înalta societate care, prin relaţii, îşi procuraseră invitaţii

pentru a fi prezenţi la reîntoarcerea lui Seldon (sau, mai exact, la revenirea imaginii lui).

Toată lumea cobora scările vorbind, râzând, fălindu-se cu normalitatea tuturor

lucrurilor ce-i înconjurau şi radiind un aer de mulţumire pentru că fuseseră aprobaţi de

Seldon.

Trevize rămase nemişcat şi lăsă mulţimea să se scurgă pe lângă el. Compor, care

era cu vreo doi paşi în faţa lui, se opri de parcă un fir invizibil i-ar fi legat unul de altul.

― Hai, nu vii?

― Ce grabă avem? Întrunirea Consiliului nu va începe până când Primarul Branno

nu va reevalua situaţia în stilul ei obişnuit: mocăit şi citind totul, silabă cu silabă. N-am

motive să mă grăbesc pentru a asculta încă o cuvântare plină de vorbe mari. Mai bine

priveşte oraşul!

― Îl văd. L-am văzut şi ieri.

― Da, dar l-ai văzut acum cinci sute de ani, când a fost întemeiat?

― Patru sute nouăzeci şi opt, îl corectă pe dată Compor. Peste doi ani vom sărbători

jumătate de mileniu, şi tot Primarul Branno va deţine funcţia şi atunci dacă, sperăm noi,

nu se vor petrece evenimente a căror probabilitate e oricum neglijabilă.

― Să sperăm, zise Trevize sec. Dar cum arăta acum cinci sute de ani, când a fost

întemeiat? Un singur oraş pe toată planeta! Un orăşel locuit de un grup de oameni care

pregăteau o Enciclopedie nicicând dusă la bun sfârşit!

― Ba a fost terminată.

― Te referi la Enciclopedia Galactică pe care o avem acum? Nu-i cea la care au

lucrat ei. Actuala enciclopedie este stocată în computer şi revizuită zilnic. Ai văzut

vreodată originalul incomplet?

― Cel de la Muzeul Hardin?

― La Muzeul Originilor Salvor Hardin. Să folosim numele complet, te rog, dacă tot ţii

atât de mult la exactitate. L-ai văzut?

― Nu. Trebuia?