Recenzii și Cărți .PDF

Jumătate de război (Seria Marea sfărâmată, vol.3) de Joe Abercrombie descarcă ultimul volum din această serie online gratis .PDF

Cuvintele sunt arme.

Tot ce iubea a fost distrus, așa că printesei Skara i-au mai rămas doar cuvintele. Iar cuvintele potrivite pot ucide ca taișul sabiei. Dacă vrea să-și ceară dreptul care îi revine prin naștere, trebuie să-și învingă temerile și să-și ascută istețimea ca pe o lamă.

Numai în jumătate de război se luptă cu sabia.

Yarvi cel șiret a mers drum lung pînă să ajungă în slujba regelui. S-a aliat cu dușmanii de altadată și împreună au dobîndit o pace deloc sigură. Însă acum Wexen cea neinfricată a incitat cea mai mare oaste, condusă de un bărbat care nu se închină la niciun zeu, ci numai în fața Morții.

Uneori un rău trebuie sa învingă alt rău.

Unii, cum sunt Bathu și Raith, s-au născut ca să lupte și poate ca să moară. Alții, cum sunt Brand sau Kool, preferă să stea la lumină. Dar cînd Mama Război își întinde aripile de fier, bezna cuprinde toată Marea Sfărîmată.

Fragment

Cel care stă-ntr-un prag necunoscut

Ar trebui să fie precaut înainte să-l treacă,

Să se uite și-ntr-o parte, și-n alta.

Cine știe dinainte ce dușmani pândesc

Așteptându-l dincolo de el?

Din „Hávamál”,

Discursul Celui Prea Înalt

I Cuvintele sunt arme

Căderea

— Am pierdut, spuse Regele Fynn chiorându-se în cana cu bere.

În timp ce privea prin sala pustie, Skara știa că n-avea cum să-l contrazică. Vara trecută, eroii adunați acolo fuseseră gata să arunce în aer grinzile acoperișului cu strigătele lor însetate de sânge, cu cântecele despre glorie și cu promisiunile de victorie în fața puhoiului de oameni strânși de Marele Rege.

Dar, așa cum fac bărbații de multe ori, se dovediseră mai mult oratori înfocați decât luptători. După câteva luni lipsite de activitate, de glorie și de câștig, se întorseseră acasă unul câte unul, lăsându-i pe cei mai puțin norocoși, nu prea mulți, în urmă, în jurul marelui foc ale cărui flăcări erau la fel de puțin impresionante ca și comorile Throvenlandului. Acolo unde pădurea de coloane vuise odată de războinici, acum nu mai rămăseseră decât umbrele și nenumăratele decepții.

Pierduseră. Și nici măcar nu luptaseră cu adevărat.

Mama Kyre, firește, avea un punct de vedere diferit.

— Am ajuns la o înțelegere, regele meu, îl corectă ea, ciugulind din mâncare și strâmbând din nas ca o iapă bătrână la ieslea cu fân.