Recenzii și Cărți .PDF

„Descoperirea treptată a valorilor existenţei, de-a lungul experienţelor sale, face din Pip unul dintre cei mai complecşi eroi dickensieni şi din Marile speranţe romanul cel mai solid construit dintre toate cărţile de succes ale lui Charles Dickens. O operă unde persele etape ale «marilor speranţe» trăite de Pip capătă un profund înţeles autobiografic, pentru că, urmărind cu atenţie povestea rostită de erou, desluşim vibraţii ale glasului lui Dickens, amintindu-şi propriile întâmplări şi speranţe.” – DAN GRIGORESCU „Nicăieri Dickens nu a îmbinat atât de perfect analiza şi sinteza ca în acest roman. […] Ca toţi marii artişti, Dickens ne impune să ne schimbăm percepţia despre artă.” – GEORGE SAINTSBURY „Dickens îşi va depăşi şi domina epoca, la fel cum impunătoarea figură a lui Rabelais îl domină pe Du Bellay, dar domină şi Renaşterea şi lumea.” – G.K. CHESTERTON

Fragment

Numele meu de familie, după tată, fiind Pirrip, iar numele meu de botez fiindPhilip, limba mea de copil mic n‐a reuşit să pronunţe din acestea două nimic maimult şi mai desluşit decât Pip. Şi, pentru că eu îmi ziceam Pip, tot Pip mi‐au zis şiceilalţi.Dacă spun că Pirrip este numele de familie al tatălui meu, îmi întemeiezafirmaţia pe piatra lui de mormânt şi pe spusele surorii mele – doamna JoeGargery, măritată cu fierarul. Cum nu mi‐am văzut niciodată tatăl sau mama,nici vreun portret al vreunuia dintre ei (căci au trăit cu mult înainte de a apăreafotografii), mi‐am închipuit înfăţişarea lor, fără să‐mi dau seama de ce, dupăcum arătau pietrele lor de mormânt. Forma literelor de pe piatra tatălui meu mi‐a sădit în minte ciudata convingere că fusese un bărbat solid, îndesat, cu părulnegru şi creţ. După forma şi rotunjimea literelor din inscripţia „De asemenea,Georgiana, soţia celui de mai sus”, am tras concluzia, cu judecata mea de copil,că mama fusese pistruiată şi bolnăvicioasă. Cât despre cele cinci pietre micuţe canişte tăbliţe de scris, fiecare de aproape un picior şi jumătate lungime, înşiruitelângă mormântul lor, închinate amintirii celor cinci fraţi mai mici ai mei – care aurenunţat foarte devreme să‐şi câştige dreptul la viaţă în lupta aceasta pe care opurtăm cu toţii -, sunt şi acum sub înrâurirea convingerii mele de atunci,păstrată cu sfinţenie, că toţi se născuseră întinşi pe spate, cu mâinile înbuzunarele pantalonilor şi că nu şi le scoseseră niciodată de‐acolo, în puţinultimp cât trăiseră.Locuiam într‐un ţinut mlăştinos, la gurile unui râu, mai bine zis într‐o buclăpe care o făcea acesta, la vreo douăzeci de mile depărtare de mare. Cred că amcăpătat cea dintâi impresie foarte clară şi cuprinzătoare despre cum stăteaulucrurile într ‐ o memorabilă după ‐ amiază târzie şi friguroasă. Atunci amdescoperit, fără nici o urmă de îndoială, şi că locul acela mohorât şi năpădit deurzici era cimitirul; şi că Philip Pirrip, răposat al acelei parohii, şi, de asemenea,Georgiana, soţia celui de mai sus, erau morţi şi îngropaţi; şi că Alexander,Bartholomew, Abraham, Tobias şi Roger, pruncii abia născuţi ai celor dinainte,erau, de asemenea, morţi şi îngropaţi; şi că şesul acela întunecat şi sălbatic, dedincolo de cimitir, întretăiat de şanţuri, de valuri de pământ şi de zăgazuri, pecare păşteau, ici‐colo, cirezi de vite, era mlaştina; şi că, dincolo de ea, liniaplumburie de jos era râul; şi că întinderea necunoscută, de şi mai departe,dinspre care venea vântul, era marea; şi că ghemotocul de carne care începuse sătremure şi să se smiorcăie înfricoşat de toate acestea, era Pip.

Citate

Dacă nu poţi să ajungi om de seamă, mergând de-a dreptul, n-ai să ajungi niciodată luând-o pe ocolite.

Nici un om care nu este un adevărat gentleman în sufletul său nu va fi, cât îi lumea, un adevărat gentleman în purtări.

Viaţa este o serie continuă de despărţiri.

Să-ţi spun ce este dragostea adevărată. E credinţă oarbă, umilinţă fără preget, supunere desăvârşită, încredere şi dăruire împotriva ta însuţi, împotriva lumii întregi. Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.

N-ar trebui să ne fie niciodată ruşine de lacrimile noastre, căci ele sunt o ploaie binefăcătoare pe praful pământului care ne împăienjeneşte privirea, împovărându-ne inimile înăsprite.

Nu mai pune întrebări şi atunci n-o să ţi se mai spună minciuni.

Toţi escrocii de pe pâmânt la un loc nu fac cât cei care se înşală singuri.

În micul univers în care trăiesc copiii, indiferent cine anume îi creşte, nimic nu este mai ascuţit perceput şi mai adânc resimţit ca nedreptatea.

Am iubit-o împotriva raţiunii, împotriva promisiunii, împotriva păcii, împotriva speranţei, împotriva fericirii, împotriva tuturor descurajărilor ce pot exista.