Recenzii și Cărți .PDF

Descarcă online gratis James Clavel – SHŌGUN vol. 2 .PDF, top cele mai bune cărţi de citit într+o viaţă

Shōgun este un roman din 1975 al lui James Clavell . Este primul roman (după cronologie internă) din Saga asiatică a autorului. Un best-seller important, până în 1990, cartea vânduse 15 milioane de exemplare în întreaga lume.

Începând în Japonia feudală cu câteva luni înainte de bătălia critică de la Sekigahara din 1600, Shōgun dă seama de apariția daimyō „Toranaga” (bazat pe actualul Tokugawa Ieyasu ). Ascensiunea lui Toranaga la shogunat este văzută prin ochii marinarului englez John Blackthorne , numit Anjin („Pilot”) de către japonezi, ale cărui eroici fictivi se bazează pe exploatările istorice ale lui William Adams . Cartea este împărțită în șase secțiuni, precedate de un prolog în care Blackthorne este naufragiat lângă Izu , alternând apoi între locații din Anjiro, Mishima, Osaka, Yedo și Yokohama.

Tema principală a romanului este pacea precară a Japoniei din 1600, o națiune consumată de război civil interminabil și mașini politice. Moștenitorul lui Taiko, liderul suprem al Japoniei decedat, este prea tânăr pentru a domni, iar cinci daimyo-uri alese în mod special de regretatul Taiko pentru incapacitatea lor de a lucra împreună dețin puterea ca Consiliu al Regenților până când băiatul va ajunge la vârsta majoratului. Romanul detaliază lupta intensă de putere dintre cei mai puternici daimyo, Toranaga și Ishido, în timp ce ambii încearcă să uzurpe puterea de la moștenitorul lui Taiko. Ca subtext, există și manevrarea politică a puterilor protestante și catolice din Extremul Orient. Acest lucru traduce un conflict intern în Japonia între daimyōs creștini(care sunt motivați parțial de dorința de a-și păstra și extinde religia) și daimyō – urile care se opun creștinilor japonezi ca adepți ai credințelor străine și potențiali trădători a căror loialitate este discutabilă. Portugalia, care deține singurul drept de a face comerț cu Japonia și Biserica Catolică, în principal prin Ordinul Iezuiților , au câștigat un punct religios, economic și politic și încearcă să-și extindă puterea în Japonia (așa cum au făcut în apropiere) locuri precum Goa , Macao și Filipine ). Armele și alte capacități militare moderne aduse în Japonia de portughezi și indirect de Blackthorne, sunt încă o noutate și râvnite de domni puternici care doresc să obțină un avantaj față de rivalii lor, dar sunt disprețuiți de mulți samuraica o amenințare la metodele lor tradiționale de luptă. În schimb, comerțul cu mătase este considerat esențial, iar comercianții portughezi acumulează în mod regulat profituri uriașe prin intermediul flotelor lor anuale „Nava Neagră” din Macao. Se arată că societatea japoneză este foarte insulară și xenofobă, străinii fiind numiți „barbari” și evitați pentru aroganță, obiceiuri alimentare, lipsa de fluență în limba japoneză și incapacitatea de a respecta obiceiurile sociale japoneze. Drept urmare, există multe conflicte interne între culturile „orientale” și „occidentale” – în special în legătură cu datoria, onoarea, sexualitatea, curățenia, dieta, obligațiile, ierarhiile, loialitățile și – mai ales – esența „sinelui” ‘. Blackthorne este, de asemenea, împărțit între afecțiunea sa tot mai mare pentru Mariko (care este căsătorită cu un samurai puternic, abuziv și periculos, Buntaro), loialitatea sa crescândă față de Toranaga, gospodăria și consoarta sa, o curtezană din „ lumea Willow ” numită Kiku, astfel încât să poată intercepta flota Nava Neagră înainte ca aceasta să ajungă în Japonia. Un motiv recurent din carte este Toranaga care se angajează în șoimerie . El compară diferitele sale păsări cu vasalii săi și se gândește la modul în care le manipulează, aruncându-le la ținte, dându-le bucăți și aducându-le înapoi la pumn pentru a le întoarce. Există alte teme recurente ale valorilor răsăritene, spre deosebire de valorile occidentale, valorile masculine (patriarhale) spre deosebire de valorile umane, etc. O alta este acordarea de onoruri și favoruri celor care manifestă loialitate – inclusiv tranzacționarea secretelor de către o mamă -san numit Gyoko, ceea ce îi permite lui Toranaga să câștige un avantaj în jocul său de putere pentru shogunat.

Îngrijitorul de la hulubărie ţinea pasărea grijuliu, dar ferm,

ca Toranaga să-şi poată scoate hainele ude. Galopase până

aici prin ploaie. Naga şi ceilalţi samurai se adunaseră

neliniştiţi în uşa scundă, nepăsători la ploaia caldă care încă

se revărsa în torente, bătând darabana pe acoperişul de ţiglă.

Grijuliu, Toranaga îşi uscă mâinile. Omul îi întinse

porumbelul. Doi cilindri subţiri, din argint bătut, erau agăţaţi

de fiecare dintre picioarele păsării. De obicei ar fi fost doar

unul. Toranaga trebui să se străduiască mult ca să-şi

stăpânească tremurul nervos al degetelor. Dezlegă cilindrii

şi se duse cu ei în lumina ferestrei ca să le cerceteze

minusculele sigilii. Recunoscu semnul secret al lui Kiri.

Naga şi ceilalţi îl priveau încordaţi. Faţa lui nu trăda nimic.

Toranaga nu rupse sigiliile deîndată, oricât de mult ar fi

dorit-o. Răbdător, aşteptă până când fu adus un chimono

uscat. Un servitor îi ţinea o umbrelă mare, din hârtie unsă cu

ulei şi el se îndreptă către propriile sale încăperi din

fortăreaţă. Îl aşteptau supa şi ceaiul. Le sorbi şi ascultă

ploaia. Când se simţi liniştit, aşeză străji şi merse într-o

încăpere interioară. Rămăsese doar el singur şi atunci rupse

sigiliul. Hârtia celor patru suluri era foarte subţire,

caracterele mărunte, mesajul lung şi cifrat. Descifrarea dură

mult. Când luă sfârşit, citi mesajul şi apoi îl reciti a doua

oară. Apoi îşi lăsă mintea să cutreiere.

Veni noaptea. Ploaia se opri. O, Buddha, fă ca recolta să fie

îmbelşugată, se rugă. Acesta era anotimpul când timpurile

de orez erau inundate şi în toată ţara răsadurile de orez, de

un verde crud, erau plantate în parcelele aproape lichide,

fără urmă de buruiană, ca să fie culese în patru sau cinci luni,

după cum avea să fie vremea. Şi în întreaga ţară, sărman şi

bogat, eta şi împărat, servitor şi samurai, toţi se rugau pentru

doar atâta ploaie câtă trebuia şi soare şi umiditate doar după

trebuinţă în acel anotimp. Şi fiecare bărbat, femeie şi copil

număra zilele până la recoltă.

Vom avea nevoie de multe grâne anul acesta, gândi

Toranaga.

— Naga! Naga-san!

Fiul său sosi alergând.

— Da, tată.

— La prima oră după răsăritul soarelui adu-l pe Yabu-san şi

pe sfetnicii lui pe platou. De asemeni, pe Buntaro şi cei trei

căpitani ai noştri. Şi pe Mariko-san. Adu-i pe toţi pe platou

în zori. Mariko-san poate să servească cha. Da. Şi vreau ca

Anjin-san să fie gata în tabără. Străjile să ne înconjoare la

două sute de paşi.

— Da, tată. Naga se întoarse să urmeze porunca. Fără a se

putea stăpâni, izbucni: E război? Este?

Pentru că Toranaga avea nevoie de o undă de optimism prin

cetate, nu îşi mustră fiul pentru obrăznicie şi lipsa lui de

disciplină.

— Da, spuse. Da. Dar după voia mea.

Naga trase panoul după el şi o rupse la fugă. Toranaga ştia

că, deşi faţa şi purtările lui Naga aveau să fie cu grijă

cumpănite, nimic n-ar fi putut ascunde înfierbântarea

mersului său, sau flacăra din adâncul privirii. Aşa că zvonuri

peste zvonuri aveau să izbucnească prin Anjiro ca să se

răspândească iute prin Izu şi mai departe, dacă aveau să fie

aţâţate cum trebuie.

S-a hotărât acum, spuse tare către florile care se ridicau

senine în takonoma, cu umbrele unduind în lumina plăcută a

lumânării. Kiri îi scrisese:

….