Recenzii și Cărți .PDF

Descarcă cea mai vîndută serie ecranizată Divergent de Veronica Roth vol.1 carte .PDF În lumea distopică a lui Beatrice Prior din Chicago, societatea este împărțită în cinci facțiuni, fiecare dedicată cultivării unei anumite virtuți – Candor (cel cinstit), Abnegarea (altruistul), Dauntless (cel curajos), Amity (cel pașnic) și Eruditul (inteligentul). În fiecare zi stabilită în fiecare an, toți copiii de șaisprezece ani trebuie să aleagă fracțiunea căreia îi vor dedica restul vieții. Pentru Beatrice, decizia este între a rămâne cu familia ei și a fi cine este cu adevărat – nu le poate avea pe amândouă. Așa că face o alegere care îi surprinde pe toată lumea, inclusiv pe ea însăși.

În timpul inițierii extrem de competitive care urmează, Beatrice își redenumește Tris și se luptă alături de colegii ei inițiați pentru a trăi alegerea pe care au făcut-o. Împreună trebuie să fie supuși unor teste fizice extreme de rezistență și simulări psihologice intense, unele cu consecințe devastatoare. Pe măsură ce inițierea le transformă pe toate, Tris trebuie să stabilească cine sunt prietenii ei cu adevărat – și unde, exact, o poveste romantică cu un băiat uneori fascinant, uneori exasperant, se potrivește în viața pe care a ales-o. Dar Tris are și un secret, unul pe care l-a ținut ascuns de toată lumea, deoarece a fost avertizat că poate însemna moartea. Și în timp ce descoperă neliniștile și conflictele în creștere care amenință să-i dezvăluie societatea aparent perfectă, ea află, de asemenea, că secretul ei ar putea să o ajute să-i salveze pe cei pe care îi iubește. . . sau s-ar putea să o distrugă.

Fragment

Există o singură oglindă în casa mea. E în spatele unui panou glisant, pe coridorul de la etaj. Regulile facţiunii mele îmi permit să stau în faţa ei în fiecare a doua zi din fiecare a treia lună, ziua în care mama îmi taie părul. Stau pe scaun, iar mama e în picioare în spatele meu, şi mă tunde. Şuviţele cad pe podea într-un colac mai, blond. Când termină, îmi strânge părul lăsat peste faţă, răsucindu-l într-un coc. Remarc cât arată de calmă şi cât este de concentrată. E foarte bine exersată în arta uitării de sine. Despre mine n-aş putea să spun acelaşi lucru. Îmi privesc pe furiş imaginea reflectată, într-o clipă în care ea nu e atentă: nu de dragul vanităţii, ci din curiozitate. Multe lucruri se pot întâmpla cu înfăţişarea cuiva în decurs de trei luni. În oglindă, văd o faţă îngustă, ochi mari şi rotunzi, şi un nas lung şi subţire: încă arăt a fetişcană, deşi cândva, în ultimele trei luni, am împlinit şaisprezece ani. Celelalte facţiuni sărbătoresc zilele de naştere, dar noi nu. Se consideră că e o dovadă de slăbiciune.