Recenzii și Cărți .PDF

În Jocul cu mărgele de sticlă clasicismul armonios și echilibrat se interfereazăa cu romantismul avîntat și patetic, ambele au numeroase puncte de tangență cu realismul și nu se refuză contactului înnoitor cu expresionismul și suprarealismul. Motive, tipologii, procedee, mijloace de expresie aparent ireconciliabile celebrează în scrisul lui Hermann Hesse întîlniri amicale, ca pentru a demonstra că nimic nu este inutil și pe deplin perisabil în experiența creatoare a secolelor.

Fragment

În tălmăcirea manuscrisă a lui Josef Knecht:

… căci într-o anumită privinţă şi pentru oamenii uşuratici lucrurile fără de fiinţă pot fi mai lesne şi mai cu nepăsare redate prin vorbe decât cele în fiinţă, dar pentru istoricii cucernici şi conştiincioşi este totuşi tocmai dimpotrivă: nimic nu se opune într-atâta înfăţişării prin vorbe şi nimic nu este totuşi mai necesar să fie pus în faţa ochilor omeneşti decât anumite lucruri a căror existenţă nu poate fi nici dovedită, nici probată, care însă, tocmai prin aceea că oamenii cucernici şi conştiincioşi le tratează într-o măsură ca pe lucruri existente, sunt apropiate cu un pas de existenţă şi de putinţa lua naştere.