Recenzii și Cărți .PDF

A fost o scriitoare de talent, poetă, traducătoare, lingvistă, călătoare neobosită, exploratoare şi alpinistă experimentată, arheolog, istoric, antropolog, diplomat, a creat o naţiune, a înscăunat un rege, însă ne mai putem gândi şi la alte roluri, profesii, preocupări pe care le-a avut, jucat sau exercitat cu egală strălucire, pricepere, seriozitate şi graţie. La toate acestea, dacă adăugăm căldura şi înţelegerea umană, devotamentul şi generozitatea, dar şi caracterul independent, ne vom putea apropia de o posibilă schiţă de portret al lui Gertrude Bell (1868-1926), supranumită Regina Deşertului. La aproape un veac de la dispariţia ei, este greu de găsit un personaj capabil să adune laolaltă toate aceste însuşiri, cu atât mai puţin o femeie din acele timpuri, arareori lăsată să joace un rol în marile decizii politice. înzestrată cu o inteligenţă ieşită din comun, impetuoasă şi neobosită, Gertrude Bell s-a născut într-o familie foarte bogată din Durham, cu convingeri liberale şi legături în mediile politice, intelectuale şi diplomatice. Bunicul ei, Sir Isaac Lowthian Bell, care a întemeiat şi a dezvoltat industria cărbunelui în acea parte a Angliei, dând de lucru, se spune, la 40 000 de locuitori ai ţinuturilor învecinate, a fost o personalitate impunătoare, cu o energie şi o forţă deosebite. Mai târziu a devenit membru al Parlamentului şi a fost înnobilat de Regină, primind titlul de baronet. Se pare că de la bunicul Lowthian a moştenit Gertrude, pe lângă o avere considerabilă, vitalitatea şi voinţa neînduplecată.