Recenzii și Cărți .PDF

Scrii recenzii și citești cărți de istorie și răboi online gratis Gradina de vară- PAULLINA SIMONS .PDF

PAULLINA SIMONS- cărți de citit online gratis .PDF

"Lângă râurile Babilonului, acolo ne-am așezat,

Da, am plâns când ne-am adus aminte de Sion.

Am atârnat harpele noastre pe sălcii în mijlocul lor...

Pentru că acolo, cei care ne-au luat captivi ne-au cerut un cântec,

Și cei care ne-au jefuit au cerut veselie, spunând:

'Cântați-ne una dintre cântările Sionului.'

Cum vom cânta cântarea Domnului într-o țară străină?

Psalmul 137

Cântecul cântărilor, care este al lui Solomon.

Cântarea lui Solomon

Carapace

Carapace n. o carcasă exterioară tare și groasă făcută din os sau chitină care acoperă o parte a corpului unui animal, precum un crab. A fost odată ca niciodată, în Stonington, Maine, înainte ca soarele să apună, la sfârșitul unui război fierbinte și începutul unuia rece, o tânără îmbrăcată în alb, aparent calmă, dar cu mâinile tremurânde, așezată pe o bancă lângă port, mâncând înghețată. Lângă ea, un băiat mânca și el înghețată, a sa fiind de ciocolată. Vorbeau cu lejeritate; înghețata se topise mai repede decât mama putea s-o mănânce. Băiatul o asculta când îi cânta "Shine Shine My Star," o melodie rusă, încercând să învețe cuvintele, și el, râzând, a schimbat versurile. Priviră cum se întorceau bărcile cu homari. În mod obișnuit, auzeau pescărușii certându-se înainte de a vedea bărcile în sine.

 Era o adiere ușoară, iar părul ei blond de vară se mișca ușor în jurul feței. Fire de păr se desprinseseră din coada sa lungă și densă, căzând pe umăr. Ea era blondă și delicată, cu pielea translucidă, ochi transparenți și pistrui. Băiatul bronzat avea păr negru și ochi negri, cu picioare dolofane de copil mic. Păreau să stea fără niciun scop anume, dar asta era doar o iluzie de ușurință. Femeia privea cu atenție bărcile de pe orizontul albastru. Ar fi aruncat o privire la băiat și la înghețata lui, dar privirea îi era absorbită de golf, ca și cum ar fi fost captivată de el. Tatiana voia să simtă prezentul așa cum este, fără să gândească la ieri, ci doar la momentul actual, pe Insula Cerbului, una dintre insulele lungi din apropierea coastei centrală din Maine, conectată la continent printr-un feribot sau un pod suspendat lung de o mie de picioare, peste care ajunseseră cu rulota lor, un Schult Nomad Deluxe de ocazie. Au traversat golful Penobscot, au continuat spre sud, traversând Atlanticul și apoi ajungând la marginea lumii, în Stonington, un mic oraș alb așezat în golful dealurilor de stejar de la baza insulei Deer. 

Tatiana, cu disperare să trăiască doar în prezent, credea că nu există nimic mai frumos sau mai liniștit decât aceste case albe de lemn construite pe versanți, de-a lungul drumurilor înguste de pământ, cu priveliști la apa unduitoare a golfului pe care o urmărea zi de zi. Aceasta era pacea. Acesta era momentul prezent. Era aproape ca și cum nu ar mai exista nimic altceva. Dar, din când în când, în timp ce pescărușii strigau și plângeau, ceva străpungea și insula Cerbului. Într-o după-amiază, după ce Tatiana și Anthony plecaseră din casa în care stăteau pentru a veni în golf, au auzit voci puternice de la vecini. O mamă și fiica ei locuiau acolo, una în vârstă de patruzeci de ani, cealaltă de douăzeci."