Recenzii și Cărți .PDF

🥲Recenzie Zeruya Shalev - Durere .PDF

Zeruya Shalev- cărți de citit online gratis .PDF🥲

Poate dragostea să vindece rănile? Chiar şi pe cele fizice?

Ca supravieţuitoare a unui atac terorist sinucigaş, Zeruya Shalev pare că s-a aşezat pe sine în pielea unei profesoare/directoare de şcoală, care, la zece ani după un astfel de incident, încă încearcă să-şi mai revină. Din toate punctele de vedere.

Coincidenţă sau nu, Shalev, la zece ani după atacul căruia i-a supravieţuit în Ierusalim (2004), a primit Premiul Femina, unul dintre cele mai prestigioase premii literare, pentru “Fărâme de viaţă”. Un roman asemănător, de altfel, tot cu o mamă, cu doi copii, care-şi analizează trecutul, în timp ce-l suprapune unui prezent dezamăgitor.

În „Durere”, personajul său principal se numeşte Iris. Într-o perioadă în care rănile fizice suferite par să se trezească la viaţă, Iris trece şi printr-un soi de examinare a propriei vieţi, a greşelilor comise în relaţia cu copiii şi cu soţul său – unul prezent, dar distant, suspectat că ar avea o relaţie extraconjugală. Declicul în această autoevaluare se petrece când, la un control medical, Iris îl zăreşte pe cel care a reprezentat prima ei mare dragoste. Este un moment care poate fi privit ca o cotitură, asemenea zilei în care, ducându-şi copiii la şcoală şi plecând de acolo singură, în maşină, Iris este lovită de suflul ucigaş al exploziei.

Printre multiplele semnificaţii ale acestei reîntâlniri, Iris se gândeşte şi la faptul că i se oferă o nouă şansă la viaţă. Unei căsnicii cvasiratate, i se oferă alternativa unei reîndrăgostiri. Brusc, zilele sale capătă semnificaţie. Ca şi cum ar fi din nou copilă, retrăieşte cu entuziasm dragostea, o dragoste efervescentă, aproape inconştientă, de la care speră o redefinire, o renaştere.

Doar că ecuaţia nu e atât de simplă. Există aici şi o mulţime de amintiri care o leagă de soţ. Un amestec de stări şi fapte, un curcubeu de reacţii în interacţiunea cu copiii săi, un băiat care urmează să fie chemat sub arme (în condiţiile în care tatăl ei murise în războiul de Yom Kippur) şi o fată care intră în cercul de influenţă al unui şmecher cu pretenţii de guru… Tot ce are Iris, la un moment dat, pare a fi „durerea”, un nume pe care i-l alocă chiar şi amantului în agenda telefonului mobil. Speranţa ei se leagă de această relaţie renăscută şi de faptul că s-ar putea reinventa prin dragoste.

Doar că, veţi vedea, nu e atât de simplu. La vârsta sa de azi şi cu responsabilităţile sale, Iris nu mai poate privi totul cu ochi de adolescentă. De aceea, nu de puţine ori se priveşte pe sine prin prisma fiicei sale, confruntată, de asemenea, cu un prezent tulbure, care ar putea s-o arunce de pe şine. Nu-şi uită sacrificiile, drama, durerea, însă parcă distilează totul în numele unei redefiniri care să prindă bine tuturor. E momentul unor decizii mature, care însemnă noi forme ale durerii, dar şi o altă naştere.

„Când iubeşti pe cineva îi simţi durerea”, spune soţul la un moment dat. Aceasta este nu cheia, ci fraza peste care am privit acest roman, ca dincolo de o foaie de calcul a propriei existenţe. Şi tare mult mi-a plăcut faptul că, la prima întâlnire cu proza acestei mari scriitoare, am constatat că terorismul nu este privit politic, aşa cum ar fi prins bine marketingului actual, ci doar prin prisma consecinţelor sale legate de suflet, de relaţii interumane, de familie.

„Durere” este şi un roman despre urâţenia imensă a terorismului, dar şi (mai ales) despre ce vine după un act de teroare în viaţa oamenilor obişnuiţi, deloc implicaţi în chestiuni politice. Este un roman despre puterea vindecătoare a dragostei, vinovăţie, responsabilitate şi limitele libertăţii. Despre cum o zi de teroare este mângâiată zilnic de şuvoiul unei vieţi neîmplinite, şi ce rămâne e un soi de dragoste pe care numai cel care suferă o poate înţelege.