Recenzii și Cărți .PDF

Descarcă online gratis Salman Rushdie – Furie carte .PDF

Malik Solanka, istoric al ideilor și producător de păpuși de renume mondial, iese din viața sa într-o zi, își abandonează familia din Londra fără un cuvânt de explicație și fuge spre New York. Există o furie în el și se teme că a devenit periculos pentru cei pe care îi iubește. Sosește la New York într-un moment de abundență fără precedent, în cea mai înaltă oră a bogăției și puterii Americii, căutând să se „șteargă”. Dar furia este în jurul lui. O lucrare uimitoare de energie explozivă, Fury este, la rândul său, o comedie nemiloasă și neagră, o poveste de dragoste cu o forță fascinantă și o anchetă tulburătoare asupra celei mai întunecate părți a naturii umane.

Fragment

La vârsta argintului aşternut la tâmple, profesorul Malik Solanka

– istoric al ideilor retras din activitate, plăsmuitor de păpuşi irascibil,

celibatar de curând, de când împlinise cincizeci şi cinci de ani şi

alesese singurătatea (fiind aspru criticat pentru asta) – se pomeni

trăind într-o epocă de aur. Dincolo de fereastra odăii sale, totul se

cocea şi năduşea în căldura jilavă a verii nesfârşite, prima din cel de-

al treilea mileniu. Oraşul clocotea de ritmul afacerilor. Nivelul

chiriilor şi valoarea proprietăţilor imobiliare nu fuseseră nicicând

mai ridicate, iar în industria confecţiilor mai toată lumea socotea că

moda nu fusese niciodată mai la modă. Noi restaurante se

deschideau la fiecare pas. Depozitele, intermediarii, magazinele de

lux se dădeau peste cap pentru a satisface creşterea vertiginoasă a

cererii de mărfuri speciale: uleiuri de măsline rare, tirbuşoane de trei

sute de dolari bucata, transportoare militare de comandă, ultimele

programe antivirus, contorsioniste şi gemene oferite drept dame de

companie, instalaţii video, obiecte de artă neconvenţională, eşarfe ca

un fulg ţesute din smocul de barbă al unor capre de munte dispărute.

Atâţia oameni îşi renovau apartamentele, încât materialele de calitate

nu se găseau decât la suprapreţ. Lumea era înscrisă pe liste de

aşteptare pentru căzi de baie, clanţe, lemn de esenţă tare din import,

şeminee de modă veche, bideuri, dale de marmură. În ciuda

recentelor căderi suferite de indicele Nasdaq şi de valoarea acţiunilor

Amazon, noua tehnologie pusese stăpânire pe oraş: se vorbea mereu

despre avântul economiei, despre noile acţiuni tranzacţionate la

bursă, despre interactivitate, despre viitorul inimaginabil care de-

abia prindea să prindă chip. Viitorul se profila ca un cazinou, în care

toată lumea îşi încerca norocul şi toţi sperau să câştige.

Pe strada profesorului Solanka, câţiva tineri albi, proveniţi din

familii înstărite, şedeau tolăniţi pe treptele caselor roşietice, îmbrăcaţi

în haine lălâi, care mimau cu eleganţă sărăcia, deşi cu toţii aşteptau

desigur pleaşca ce avea să-i treacă grabnic în rândul miliardarilor. O

fată înaltă, cu ochii verzi şi cu pomeţii ridicaţi, tipici pentru

fizionomiile central-europene, îi atrase în mod deosebit privirea de

abstinent care se uită încă după fete. Avea un păr blond, care-i ieşea

ca nişte ţepi de sub şapca neagră de baseball D’Angelo cu înscrisul

Voodoo, făcând-o să arate ca un clovn, şi nişte buze cărnoase şi

batjocoritoare. Cu mâna pusă de formă peste gură, se hlizea obraznic

la mărunţelul Solly Solanka ce-şi făcea plimbarea de după-amiază,

îmbrăcat ca un dandy de modă veche, cu un costum de in de culoare

crem, cu o pălărie de Panama şi-n mână cu un baston pe care-l

răsucea mereu: însemne ale fostului profesor de colegiu, pe care nu

dădea doi bani, dar de care nu reuşise să se lepede în întregime.

— Hei, domnule? Domnule, nu vă supăraţi!

Blonda îl striga pe un ton imperativ, care cerea neapărat un

răspuns. Ca o adevărată gardă pretoriană, zdrahonii din jurul ei erau

deja cu ochii-n patru. Încălca o regulă de viaţă a marelui oraş, o

încălca fără ruşine, plină de încredere în forţa ei, sigură pe teritoriul

şi pe gaşca ei, fără să se teamă de nimic. Simplă neobrăzare a unei

fete frumoase; nimic grav. Profesorul Solanka se opri şi se întoarse s-

o înfrunte pe zeiţa tolănită pe trepte, care-şi continuă sâcâitoare

interogatoriul:

— Dumneata umbli mult, nu? Oricum, eu de cinci-şase ori pe zi

văd că mergi undeva. Te văd de aici: vii, pleci, dar câine nix, şi nici

gagică sau cumpărături la-ntoarcere. Şi orele, foarte ciudate, nu-s ore

de mers la serviciu. Aşa că mă-ntreb: De ce-o ieşi şi s-o plimba întruna

singur? E un tip prin oraş care căsăpeşte femeile cu un pietroi, poate

c-ai auzit de chestia asta; acuma, dacă te-aş crede-ntr-o ureche, n-aş

sta de vorbă cu dumneata. Şi ai şi-un accent englezesc de milioane,

pe bune. De câteva ori ne-am luat după dumneata, zău, dar nu

mergeai undeva anume, hoinăreai doar, aşa, băteai străzile. Parcă ai

fi căutat ceva, mie aşa mi s-a părut; şi ce mi-am zis, ia să-l întreb eu

care-i treaba. Asta aşa, din prietenie, dom’le, ca între vecini. Eşti un

tip destul de misterios. Oricum, asta-i părerea mea.

Recomandăm: SUFLETE ZBUCIUMATE de Stefan Zweig carte .PDF