Recenzii și Cărți .PDF

Anna Karenina de Contele Lev Nicolaevici Tolstoi descarcă gratis cărți ale literature universale .PDF Este istoria a două iubiri, istorie care se desfășoară paralel, contrapunctic: cea care îi unește pe Kitty și Levin în armonia vieții calme de familie, și iubirea vinovată dintre tânăra soție a bătrânului Karenin și frumosul ofițer, contele Vronski. Rareori în întreaga literatură universală a fost realizat cu atâta finețe și forță de studiu al evoluției sentimentelor – de dragoste pură, de dorință, de suferință, de gelozie, de milă, de remușcare, de obsesii, de disperare – ca cel pe care Tolstoi îl face asupra membrilor triunghiului conjugal. Viața intimă a eroilor se desfășoară pe fondul unor adânci contradicții sociale care le determină în cele din urmă soarta. Problemele sociale fundamentale își găsesc expresia în căutările lui Levin, în incercările lui de a găsi calea cea mai justa în comportare în condițiile dezvoltării capitalismului. Levin suferă la vederea ruinării nobilimii și speră într-o redresare. El se ridică împotriva tendințelor de dezvoltare capitalistă în domeniul agriculturii și luptă pentru găsirea unei limbi comune de înțelegere între mujici și moșieri, în interesul amândurora. Mersul firesc al istoriei contrazice însă teoriile lui Levin și el cade într-un profund pesimism, care-l aduce la un pas de sinucidere. Ca și în „Război și pace”, eroul își capătă liniștea sufletească în urma aflării – tot prin intermediul unui mujic – a „sensului și adevărului” vieții, care pentru el se concretizează în principiul „autodesăvârșirii” morale. Conținutului de idei îi corespunde o măiestrie artistică desăvârșită.

Biografie

Lev Nikolaevici Tolstoi (1828-1910) – celebru scriitor rus, autorul unei opere în care inpidualul oi naþionalul capãtã dimensiuni uni- versale. Începînd cu trilogia autobiograficã scrisã în perioada 1852-1857 oi alcãtuitã din romanele Copilãria, Adolescenþa oi Tinereþea, sondarea „fluiditãþii“ universului interior oi a temeiurilor morale ale omului a devenit principala temã a operelor sale. În nuvela Cazacii (1863), eroul, un tînãr aristocrat, redescoperã bucuria comunicãrii cu natura, viaþa fireascã oi integrã a omului simplu. Capodopera Rãzboi oi pace (1863-1869) zugrãveote viaþa întregii societãþi ruse în perioada rãzboaielor napoleoniene ; evenimentele istorice oi interesele personale, cãile de autodefinire a personalitãþii oi spontaneitatea vieþii populare sînt prezentate drept componente echivalente ale existenþei natu- ral-istorice. La sfîroitul anilor 1870, scriitorul trece printr-o crizã spiritualã amplificatã ulterior de ideea desãvîroirii morale oi a „simpli- ficãrii“ (care a dat naotere doctrinei oi miocãrii „tolstoismului“) oi întreprinde în operele sale o criticã din ce în ce mai accentuatã a instituþiilor birocratice, a statului, a bisericii (în 1901 a fost exco- municat din Biserica Ortodoxã Rusã), a civilizaþiei oi culturii, a între- gului mod de viaþã specific „claselor cultivate“ : romanul Învierea (1889-1899), nuvela Sonata Kreutzer, dramele Puterea întunericului (1887) oi Cadavrul viu (1900). De asemenea, interesul sãu se îndreaptã spre temele morþii, pãcatului, cãinþei oi renaoterii morale, în jurul cãrora sînt construite nuvelele Moartea lui Ivan Ilici (1884-1886), Pãrintele Serghi (1890-1898) oi Hadji-Murat (1896-1904). În romanul Anna Karenina (1873-1877), axat pe tragedia unei femei aflate sub imperiul distructiv al unei pasiuni adulterine, Tolstoi pulgã ipocrizia înaltei societãþi, zugrãveote descompunerea modului de viaþã patriarhal, distrugerea instituþiei familiei. Receptãrii lumii de cãtre o conotiinþã inpidualã oi raþionalistã scriitorul îi opune valoarea în sine a vieþii, în infinitul, în nestatornicia haoticã oi în concreteþea ei realã, manifestîndu-se drept un „criptovãzãtor al trupului“ (termenul îi aparþine lui Dmitri Merejkovski).