Recenzii și Cărți .PDF

Ascultarea de bunăvoie- Kay Kuzma

Kay Kuzma, cu un doctorat în educația timpurie, este un vorbitor dinamic motivațional, educator viață de familie, profesor universitar pensionar, autor, personalitate radio și TV cu mai mult de 30 de ani de experiență de predare, scriere și consultanță oferită părinților cu privire la modul de a dezvolta tăria de caracter a copiilor și relații semnificative cu aceștia.

În cartea Ascultarea de bunăvoie autoarea prezintă câteva aspecte care pot face ascultarea ușoară și distractivă.

În primul capitol, ,,Lecții pe care le-am învățat de la copii” sunt prezentate 4 lecții importante:

-Respectul este temelia unei ascultări de bunăvoie

-Puterea exemplului este un profesor excelent

-Încurajările fac ascultarea mai ușoară

-Învățarea ascultării poate fi distractivă

În al doilea capitol sunt enunțate ,,Obiectivele ascultării de bunăvoie”:

-atingere

-persiune

-scoatere în evidență a realității

-implicare

3. Importanța conservării și clădirii valorii de sine a copilului

Capitolul trei se numește ,,Stiluri de educație pentru o ascultare de bunăvoie”. Sunt prezentate cele 4 tipuri de părinți și calitățile părintelui care știe să disciplineze. De asemenea apare conceptul de ,,pernă a dragostei” reprezentând echilibrul între dragoste și autoritate.

În capitolul patru citim despre ,,Atenție și principiul cupei de dragoste”. Copiii au nevoie de atenție și nu le pasă dacă este pozitivă sau negativă. Prin petrecerea unui timp de calitate împreună, cupa dragostei se poate umple, iar copilul are parte de atenție pozitivă. În cazul în care acest lucru nu se întâmplă, copilul începe să facă lucruri rele pentru a primi atenție, fie ea și negativă. Copiii consideră că este mai bine să primești atenție negativă decât să nu primești deloc.

Capitolul cinci prezintă ,, Puterea și strategia sforii”. Copiii se poartă urât fiindcă:

-vor atenție

-vor putere de decizie

-vor răzbunare

-îngăduie simțămintelor să ia locul comportamentelor

Copiii vor să aibă puterea de decizie. De aceea, nu trebuie forțați să facă anumite lucruri, ci, să li se dea să aleagă dintre două lucruri bune. Copiii vor fi preocupați de ceea ce trebuie să aleagă, încât vor uita că nu își doreau lucrul acela. Ambele părți își vor atinge obiectivul, deoarece copilul a ales singur un lucru bun fără să se ajungă la un conflict.

În capitolul șase putem citi despre ,,Răzbunare și psihologia aisbergului”. Când apare o neînțelegere, trebuie să identificăm simțămintele negative din interior care au dat naștere problemei, nu să ,,retezăm vârful aisbergului’’. Dacă vorbim despre ele se rezolva și copilul nu le mai manifestă pentru că ,,se vor topi’’.

Capitolul șapte vorbește despre ,, Pregătirea pentru confruntare”. Nu avem nevoie de sute de reguli pe care copiii oricum le uită, ci de câteva clare și precise:

-să nu facă rău propriei persoane

-să nu facă rău celorlalți

-să nu distrugă lucrurile

Apoi trebuie să clasificăm comportamentul copilului ca fiind acceptabil, inacceptabil sau supărător și să determinăm unde e problema.

Capitolul opt ne prezintă ,,Învățarea ascultării de bunăvoie”. Limitele îi ajută pe copii să se simtă în siguranță și să îi respecte pe adulți suficient de mult încât să îi asculte de bunăvoie. Adultul trebuie să fie o autoritate demnă de respectat, iar copiii trebuie să asculte pentru că au încredere în înțelepciunea și autoritatea părintelui, și nu pentru că îi e teamă de puterea lui.

Capitolul nouă îndeamnă la ,,Stabilirea unor reguli rezonabile”. Sunt câțiva parametrii care fac ca limitele să poată fi respectate:

-captează-i atenția copilului

-asigură-te că limitele sunt clare

-stabilește o limită de timp

-asigură-te că limitele sunt rezonabile

-stabilește o consecință a neascultării

-asigură-te că există o influență socială pozitivă

-asigură-te că limitele sunt înțelese

În capitolul zece ni se prezintă ,, Puterea de a fi pozitiv” prin metoda DA de creștere a copilului și 10 pozitive la 1 negativă. Încercăm să răspundem cu DA la cerințele copilului, însă nu uităm să condiționăm răspunsul afirmativ. Când avem ceva de corectat și facem o remarcă negativă, ar trebui să spunem și 10 lucruri pozitive despre copil pentru a-l încuraja.

În capitolul unsprezece suntem îndemnați să ,, lăsăm copiii să suporte consecințele”- numai acele consecințe care nu sunt prea greu de suportat.

Capitolul doisprezece ne prezintă ,,Metoda time-out de schimbare a comportamentului”. Aceasta metodă funcționează doar la copiii mici. Părinții trebuie să aibă în vedere un singur comportament de modificat, și nu mai multe dintr-o dată deoarece copilul ar putea căpăta resentimente.

În capitolul treisprezece învățam despre ,,Terapia de soc” care prezintă un comportament neașteptat din partea părinților. Reacția acestora este exact opusă cu cea la care se așteaptă copilul.

Capitolul paisprezece ne conduce către ,,Rezolvarea problemelor prin negociere” . Acest lucru se poate întâmpla prin folosirea stimulentelor și prin folosirea libertății ca instrument de negociere.

Capitolul cincisprezece ne învață cum să oferim ,,Libertate în schimbul responsabilității” prin câteva strategii:

-a fi propriul șef

-reperfecționarea strategiei de părinte

-comportament de adult (personalitate matură)

-metoda CEA de luare a deciziilor

C- căutarea informațiilor

E- evaluarea variantelor

A- acceptarea consecințelor

În acest fel, părinții le pot da copiilor prețioasele daruri: rădăcinile responsabilității și aripile independenței.

Capitolul șaisprezece prezintă ,,Dejucarea problemelor”. Joaca este o metodă foarte bună pentru a-i motiva pe copii să coopereze. Prin joacă îi putem determina să mănânce (clubul unei singure mușcături), să facă baie (apă colorată, obiecte care se scufundă sau plutesc), să renunțe la unele lucruri care nu mai sunt potrivite vârstei lor (o jucărie în schimbul suzetei/ biberonului).

Capitolul șaptesprezece ne îndeamnă să ,, învățăm din timp valorile”. Părinții trebuie să îi învețe pe copii valorile pe cale doresc să le aibă prin recomandări și exemplu personal. În cele din urmă, la adolescență aceștia trebuie lăsați să aleagă singuri valorile la care vor adera.

Capitolul optsprezece prezintă ,,Problemele specifice vârstei la copiii mici” și oferă unele sugestii de ameliorare a acestora:

-comportament respingător -insulte

-depășirea fricii -rivalitatea între frați

-instruirea pentru toaletă -activitatea supraenergică

-rutina -vorbirea fără rost

-smiorcăitul -mușcatul

-pâra -ordinea în cameră

Capitolul nouăsprezece prezintă ,,Anii provocatori în care copiii sunt mai mari” cu problemele specifice vârstei și sugestii de ameliorare:

-tulburări de atenție -comportament distructiv

-irosirea timpului -automotivarea

-iresponsabilitate -lipsa de respect

-temele pentru acasă -sarcini casnice

-banii -necinstea

-controlul

Capitolul douăzeci prezintă ,, Educarea copilului risipitor” prin limite și demonstrarea unei iubiri necondiționate.

Capitolul douăzeci și unu ne îndeamnă ca atunci ,, Când nu avem nici un răspuns să îl lăsăm pe Dumnezeu”. Prin rugăciune și aderarea la o viață creștină mulți copii își pot schimba comportamentul nepotrivit și pot deveni copii autodisciplinați.

Recomandăm: Îngeri şi demoni de Dan Brown descarcă online gratis .pdf