Recenzii și Cărți .PDF

Descarcă online gratis Povești și cărți pentru copii Chemarea lui Cthulhu și alte povestiri stranii de Howard Phillips Lovecraft carte .PDF

O lume în care incredibilul devine realitate o lume în care tenebrele acoperă orizontul în care macabrul teroarea și nebunia invadează cosmosul – lumea stranie a lui H.P. Lovecraft Volumul de față reunește douăsprezece texte celebre ale maestrului literaturii fantastice de la primele povesti despre coșmaruri și nebunie (Veneticul) la cele grotești (Dulăul) culminând cu teroarea extraterestră din Chemarea lui Cthulhu îmbinare de suprarealism clasic cu elemente science-fiction

Fragment Viaţa este un lucru hidos, iar din ceea ce se ascunde în spatele cunoştinţelor noastre despre ea se iţesc aluziile demonice ale adevărului, care o fac uneori de o mie de ori mai oribilă. Ştiinţa, deja opresivă prin revelaţiile sale şocante, va constitui, poate, exterminatorul suprem al speciei noastre umane —, dacă suntem într‐adevăr o specie aparte. Nicicând creierii muritorilor n‐ar rezista la rezerva ei de orori neînchipuite în cazul în care s‐ar revărsa peste lume. Dacă am afla ce suntem, ar trebui să facem ce a făcut Sir Arthur Jermyn, care, într‐o noapte, şi‐a turnat petrol peste propriul trup şi şi‐a dat foc. Nimeni n‐a aşezat rămăşiţele lui arse într‐o urnă şi nici n‐a ridicat un monument funerar în amintirea celui care a fost. Căci s‐au găsit anumite hârtii şi un anume obiect închis într‐o cutie care i‐au făcut pe oameni să‐şi dorească să uite. Cei câţiva care l‐au cunoscut nici măcar nu admit că el a existat vreodată. Arthur Jermyn a ieşit afară din casă, s‐a dus în mlaştini şi şi‐a dat foc, după ce a văzut obiectul din cutia care îi parvenise din Africa. Tocmai acel obiect, şi nu propria sa înfăţişare bizară, l‐a făcut să‐şi pună capăt zilelor. Puţini sunt cei cărora le‐ar fi plăcut să trăiască având trăsăturile stranii ale lui Arthur Jermyn, dar el a fost un poet şi un savant, aşa încât nu i‐a păsat. Avea setea de învăţătură în sânge, căci străbunicul său, Sir Robert Jermyn, baronul, fusese la vremea lui un antropolog de marcă, în vreme ce stră‐stră‐străbunicul său, Sir Wade Jermyn, fusese unul dintre primii exploratori ai regiunii Congo şi scrisese cu multă erudiţie despre triburile, animalele şi presupusele antichităţi ale acelui ţinut. Într‐adevăr, bătrânul Sir Wade manifestase un avânt intelectual care aducea cu o manie. Bizarele sale conjecturi asupra unei civilizaţii preistorice congoleze a unei rase albe l‐au acoperit de ridicol la apariţia lucrării sale Observaţii asupra mai multor părţi din Africa. În 1765, acest explorator neînfricat fusese internat într‐un ospiciu din Huntingdon. Alienarea mintală şi‐a găsit sălaş în toţi descendenţii familiei Jermyn, iar lumea se bucura că nu mai rămăseseră prea mulţi dintre ei. Trunchiul nu mai dăduse noi ramuri, iar Arthur era ultimul vlăstar. Dacă n‐ar fi fost aşa, nu se poate spune ce ar fi făcut când i‐a parvenit obiectul. Cei din neamul Jermyn au lăsat întotdeauna impresia că ceva nu era în ordine cu ei, ceva părea să le lipsească, deşi Arthur era cel mai oribil dintre ei, iar vechile portrete de familie din conacul Jermyn dezvăluiau destule figuri cu trăsături fine de dinainte de vremea lui Sir Wade. Cu siguranţă, demenţa a început odată cu Sir Wade, ale cărui poveşti incredibile despre Africa făcuseră odinioară deliciul şi, în acelaşi timp, constituiseră teroarea puţinilor săi prieteni. O dovedise colecţia lui de trofee şi de specimene, care nu era defel ceea ce un om normal ar fi adunat şi păstrat, şi şi‐a făcut simţită prezenţa în mod izbitor în izolarea orientală în care şi‐a ţinut nevasta. Aceasta din urmă, din câte povestea el, era fiica unui negustor portughez pe care‐l întâlnise în Africa; şi nu‐i plăcea traiul englezesc. Ea, împreună cu un băieţel născut pe continentul negru, îl însoţise în cel de‐al doilea şi cel mai lung dintre periplurile sale, ba chiar şi în cel de‐al treilea, din care nu s‐a mai întors niciodată. Nimeni n‐o văzuse de aproape, nici măcar servitorii. Căci pornirile ei fuseseră violente şi bizare. În cursul scurtei sale şederi la conacul Jermyn, ocupase o aripă îndepărtată, fiind vizitată numai şi numai de soţul ei. Sir Wade a fost, într‐adevăr, extrem de ciudat în solicitudinea arătată faţă de propria familie. Atunci când s‐a reîntors în Africa, n‐a permis nimănui să se ocupe de tânărul său fiu, în afara unei negrese oribile din Guineea. La întoarcere, după moartea lui Lady Jermyn, şi‐a asumat singur creşterea băiatului.

Recomandăm: Monster in His Eyes by Darhower J. M. :PDF