Recenzii și Cărți .PDF

Citește și descarcă cărți care schimbă minți Lumea si demonii ei. Stiinta ca lumina in intuneric, Carl Sagan .PDF

Carl Sagan cărți online gratis .PDF

Cum putem lua decizii inteligente in vietile noastre tot mai influentate de tehnologie daca nu intelegem diferenta dintre miturile pseudostiintei si ipotezele testabile ale stiintei?

Carl Sagan, castigator al premiului Pulitzer si renumit astronom, sustine ca gandirea stiintifica este vitala nu doar in cautarea adevarului, ci si pentru insasi integritatea institutiilor noastre democratice. Parcurgand zone cuprinzatoare ale istoriei si culturii, Sagan examineaza si demonteaza cu autoritate celebre deprinderi eronate ale gandirii umane precum vrajitoria, vindecarile prin rugaciune, demonii si OZN-urile. Si totusi, in mod ingrijorator, asa-numita epoca a informatiei in care ne aflam este inundata de pseudostiinta, povesti cu rapiri extraterestre, spiritism, amintiri din vieti trecute, superstitii de tot felul si halucinatii comune care se bucura de tot mai multa atentie si interes.

Dupa cum Sagan demonstreaza cu o elocventa lucida, cantecul de sirena al irationalului nu are doar efecte culturale negative, ci este o cufundare periculoasa in intunericul care ameninta cele mai importante libertati ale noastre.

„O carte stralucitoare . . . O aparare insufletita a stiintei . . . De la prima la ultima pagina, aceasta carte este un manifest al gandirii limpezi.”

Lumea si demonii ei. Stiinta ca lumina in intuneric – Carl Sagan LUMEA BÂNTUITĂ DE DEMONI Sunt lumi bântuite de demoni, tărâmuri cufundate în întuneric. Isa Upanishad (India, c. 600 î. e. n.) Spaima faţă de lucrurile nevăzute este sămânţa naturală a ceea ce fiecare numeşte în interiorul său religie. Thomas Hobbes, Leviathan (1651) Multe culturi umane ne învaţă că zeii veghează asupra noastră şi ne călăuzesc destinul, în timp ce alte entităţi malefice sunt responsabile pentru existenţa răului. Ambele categorii de fiinţe, indiferent dacă sunt considerate naturale sau supranaturale, reale sau imaginare, servesc unor nevoi umane. Chiar dacă sunt complet fanteziste, oamenii se simt mai bine crezând în ele.

Astfel, într-o epocă în care religiile tradiţionale au fost expuse unui foc nimicitor din partea ştiinţei, nu este oare firesc să îi îmbrăcăm pe vechii zei şi demoni în veşminte mai ştiinţifice şi să îi numim extratereştri? In lumea antică, credinţa în existenţa demonilor era extrem de răspândită. Aceştia erau consideraţi mai curând fiinţe naturale decât supranaturale. Hesiod îi pomeneşte în treacăt, iar Socrate îşi atribuie inspiraţia filosofică unui demon (sau „dai-mon”) personal bun. Acesta povesteşte (în Banchetul) ce l-a învăţat într-o zi „o femeie din Mantineea, pe nume Diotima”, potrivit căreia „tot ce este daimonic se află între zeu şi muritor… Zeii nu au de-a face nemijlocit cu oamenii, ei nu se apropie şi nu stau de vorbă cu ei, nici în trezie, nici în somn, decât prin mijlocirea naturii daimonice”.

Platon, cel mai renumit discipol al lui Socrate, le-a acordat demonilor un rol înalt: „Niciun om nu e în stare să-i guverneze pe oameni cu o autoritate absolută”, a spus el, „fără ca să cadă în desfrâu şi în nedreptate.. ” Noi nu punem boi să conducă pe ceilalţi boi, nici capre, caprelor, ci fiind superiori ca speţă le stăpânim pe ele. Tot aşa, zeul acesta, iubitor de oameni, puse ca dregători peste noi nişte fiinţe superioare nouă, demonii, care ne guvernau deopotrivă de lesne şi din partea lor şi în ce ne priveşte pe noi, şi astfel făcură să domnească pe pământ pacea, cuviinţa, libertatea, dreptatea şi ne aduseră zile fericite, lipsite de tulburări şi neunire. ………………. …incă de la început, prin demoni se înţelegea mai mult decât o simplă metaforă ce exprimă răul prezent în inima oamenilor. Sf. Augustin a fost foarte iritat de demoni. In cartea a VIII-a (cap. 14) din De civitate Dei, începută în 413, citează perspectiva păgână dominantă în perioada sa: „Divinităţile deţin locul superior, oamenii pe cel inferior, iar demonii pe cel intermediar… demonii posedă corpuri nemuritoare identice cu ale pinităţilor, în schimb au pasiuni sufleteşti comune cu ale oamenilor”.

In aceeaşi carte, Augustin asimilează această veche tradiţie, înlocuieşte zeii cu Dumnezeu şi demonizează demonii, susţinând că sunt răi fără excepţie. Aceştia nu au nicio virtute izbăvitoare şi sunt sursa tuturor relelor spirituale şi materiale. Ii defineşte ca fiind „fiinţe aeriene… duhuri necurate extrem de dornice de-a face numai rău, tare străine de spiritul dreptăţii, pline de hipertrofie, livide la chip datorită urii nutrite, pornite spre înşelăciune”. Ei pot pretinde că intermediază mesaje între Dumnezeu şi om, deghizându-se în îngeri ai Domnului, dar aceasta este o capcană pentru a ne atrage către propria distrugere. Pot lua orice formă şi cunosc multe lucruri – „demon” înseamnă „cunoaştere” în greacă – mai ales despre lumea materială. Oricât de mare le este inteligenţa, le lipseşte caritatea.

Domină asupra „minţilor prizoniere şi tulburi ale oamenilor”, scria Tertulian. „îşi au locuinţa în aer, stelele le sunt vecine şi sunt în negoţ cu norii”. In secolul al unsprezecelea, influentul teolog, filosof şi dubiosul politician bizantin Mihail Psellos descria demonii cu aceste cuvinte…

Recomandăm: Giovanni Papini-Un Om Sfîrșit carte .PDF