Recenzii și Cărți .PDF

Descarcă cele mai frumoase romane de dragoste din timpul războiului, Soroc de viață și soroc de moarte de Erich Maria Remarque .pdf

După doi ani petrecuti pe frontul din Rusia, tînărul soldat german Ernst Graeber primește o nesperată permisie de trei săptămîni și se întoarce în orașul natal. Dar, la sosire, dă cu ochii de o priveliște infiorătoare: tot orașul e distrus de bombardamentele trupelor aliate. Căutîndu-și părinții, despre care nimeni nu știe dacă mai sînt sau nu în viață, Ernst o întilnește pe Elisabeth și, în mijlocul ruinelor, între cei doi se înfiripă o minunată poveste de iubire. Fericirea lor este însă de scurtă durată, fiindcă el trebuie să se întoarcă pe front, iar revelația ororilor pe care le-a comis împins de o propaganda mincinoasa nu-i dă pace.

„O clipa, pe Graeber îl străbătu o flacară asemenea unei lumini insuportabil de albe și își dadu seama că toate erau la fel: despărțirea și întoarcerea, posesiunea și pierderea, viața și moartea, trecutul și viitorul, și ca totdeauna și pretutindeni chipul de piatră al veșniciei e prezent și nu poate fi distrus. Apoi i se păru că pămîntul de sub el se boltește; îi simți rotunjimea sub picioare, de parca ar fi trebuit să facă un salt înainte; o cuprinse pe Elisabeth în brațe și se prăbusi cu ea și în ea…”

Moartea mirosea altfel în Rusia decât în Africa. În Africa, subcrâncenul bombardament englez, cadavrele dintre linii zăcuserăadesea multă vreme neîngropate; dar soarele lucrase repede.Noaptea, mirosul venea împreună cu vântul, dulceag, înecăcios siapăsător — gazele umflau trupurile, făcându-le să se înalţehalucinant în lumina stelelor exotice, ca şi cum tăcuţi, fără speranţă,morţii ar mai fi încercat o dată să lupte, fiecare pentru sine. Însăchiar de a doua zi, nespus de obosiţi, începeau să se chircească, să selipească mai tare de pământ, de parcă ar fi vrut să se afunde în glie.Şi când, după o vreme, puteau fi ridicaţi, unii erau uşori de tot şiveşteji; iar din cei găsiţi după mai multe săptămâni rămăseserăaproape numai schelete, ce clămpăneau slobod în uniformeledevenite deodată prea largi. Era o moarte uscată — în nisip, soare şivânt. În Rusia moartea era năclăioasă şi duhnea.Ploua de zile întregi, necurmat. Zăpada se topea. Cu o lunăînainte fusese cu doi metri mai înaltă. Satul distrus, care la începutpăruse doar o îngrămădire de acoperişuri carbonizate, crescuse înfiecare noapte, pe tăcute, cu câte o bucată, din zăpada tot mai joasă.Se iviră pervazurile ferestrelor, după câteva nopţi bolţile uşilor, apoitreptele care duceau în neaua fleşcăită.