Recenzii și Cărți .PDF

Avery Crosslin începuse să devină celebră în Houston, ca organizatoare de nunți. Nu credea deloc în dragostea la prima vedere. Așa că atunci cînd îl cunoaște pe bogatul și fermecătorul burlac Joe Travis, crezînd că e un simplu fotograf de nunți, îl tratează cu răceală. Totuși Joe este un bărbat care știe cum să obțină ce-și dorește. După o aventură de o noapte, Avery e hotărîtă ca acest lucru să nu se mai întîmple și a doua oară. Acum nu-și poate permite nici un compromis, ea a fost angajată să organizeze nunta anului. Cu toate strădaniile ei, apar complicații care pot periclita nunta, secrete șocante ale miresei ies la iveală. Avery însăși se confruntă cu anumite îndoieli, o frămîntă fapte și întîmplări dintr-un trecut pe care îl dorea uitat. Iar Joe nu vrea să renunțe la ea. Avery trebuie să ia cea mai grea decizie din viața ei. Doar punîndu-și cariera la mijloc și riscînd totul – chiar și inima pe care pînă atunci și-o păzise cu înțelepciune – va afla ce anume contează mai mult.

“- Domnule Travis, am început eu, apoi am amuțit, realizând instantaneu cine era. Doamne, am zis șoptit, după care am închis ochii o clipă. Eşti unul dintre acei Travis?

– Depinde ce înțelegi prin acei Travis.

– Petrol, bani, avioane private, iahturi, conace. Aceia. “

Fragment Ca organizatoare de nunţi experimentată, eram pregătită pentru aproape orice fel de urgenţă care putea să apară în ziua cea mare. în afară de scorpioni; asta era o noutate. Deplasarea lui era haotică, înainte şi înapoi, pe dalele din curtea interioară, unde se afla piscina. După părerea mea, nu există o creatură mai oribilă ca scorpionul. De obicei veninul lui nu te ucide, însă în primele minute după ce te-a înţepat, îţi doreşti să fi murit. Prima regulă în cazuri de urgenţă era: nu intra în panică. Doar că, pe măsură ce scorpionul avansa spre mine, cu cleştii lui ameninţători şi coada curbată în sus, ara uitat cu totul de regulă şi am ţipat oripilată. Disperată, am început să scotocesc prin geanta mea super-grea, care declanşa la maşină semnalul sonor de cuplare a centurii de siguranţă, cînd o aşezam pe scaunul pasagerului. Am dat peste şerveţele umede, pixuri, plasturi, produse pentru păr, deodorant, gel dezinfectant pentru mîini, loţiune, truse de machiaj şi manichiură, pensete, lipici, căşti, bomboane de tuse şi perse medicamente, foarfece, perie, tampoane, bandă adezivă şi dischete demachiante. Cel mai greu obiect găsit a fost un tub cu lipici, pe care l-am azvîrlit spre scorpion. Tubul s-a rostogolit zgomotos pe gresie, în vreme ce scorpionul s-a regrupat, încercînd să-şi apere teritoriul. După ce am scos un flacon cu spray fixativ, l-am îndreptat spre arătare, hotărîtă de atac. – Nu va avea efect, am auzit pe cineva spunînd pe un ton amuzat. Decît dacă încerci să-i adaugi puţin volum şi strălucire. Speriată, am ridicat privirea spre un tip înalt, brunet, îmbrăcat în blugi şi un tricou uzat, încălţat cu cizme. Lasă că am eu grijă de el, zise apoi. Am făcut doi paşi înapoi, punînd la loc în geantă flaconul de fixativ.– Am crezut că spray-ul de păr îl va sufoca.– Nu. Scorpionul poate să-şi ţină respiraţia cam o săptămînă.– Zău ?