Recenzii și Cărți .PDF

Eseuri de îndrăgostit este cartea de debut a lui Alain de Botton, scrisă pe când avea doar 23 de ani. Încep cu acest detaliu deoarece unul dintre primele lucruri care m-au impresionat la carte a fost capacitatea de introspecție a scriitorului. Căci Eseurile sunt o colecție de gânduri, idei și teorii pe marginea poveștii de dragoste ce se poate naște între un bărbat și o femeie, o încercare de a explica comportamentul îndrăgostitului, pe puncte și capitole. Cel puțin așa am perceput-o eu.

Povestea este simplă: un tânăr arhitect – al cărui nume nu ne este dezvăluit – aflându-se în avion, o cunoaște pe Chloe. Până ajung să își recupereze bagajele e convins că s-a îndrăgostit de ea și decide să o cucerească. Din fericire, sentimentele lui Chloe sunt reciproce și astfel începe relația dintre cei doi, la care cititorul are acces doar prin secvențele scoase în evidență de scriitor.

Acesta este firul narativ, care servește mai degrabă ca studiu de caz pentru dezvoltarea conceptelor pe care de Botton dorește să le expună pe parcursul celor douăzeci și patru de capitole. Și astfel aflăm despre fatalismul romantic – cum de fapt iubim ideea de a fi îndrăgostiți și ne place să credem în „jumătăți” predestinate, despre idealizarea persoanei iubite, etapa de seducție, provocările inevitabile dintr-o relație, teama de fericire, terorismul romantic în încercarea de a salva legătura romantică atunci când îi prevezi declinul, și, în final, acceptarea despărțirii.

Mi-a atras atenția conceptul de marxism aplicat în dragoste: „Mă iubești, numai pentru că nu mă vezi în întregime, iar dacă nu mă vezi în întregime ar fi o nebunie să mă obișnuiesc cu iubirea ta înaintea momentului în care mă vei vedea”.