Recenzii și Cărți .PDF

Recenzie de la Ana Are Carti + carte online gratis în format electronic Omul pictat, carte scrisă de Peter V. Brett vol.1 seria DEMON .PDF

Când am văzut prima dată cartea, am exclamat: “Super copertă!” și am început să mă întreb: “Cine e tipul, ce face, de ce e tatuat, ce e cu toiagul acela?”.

Însă când am căutat pe net detalii despre “Omul pictat” am zis “Pas”. Povestea unor copii care devin salvatorii omenirii nu prea m-a impresionat. Am găsit însă într-o recenzie o expresie care mi-a stârnit curiozitatea: Fantasy apocaliptic. Până acum nu am mai citit ceva care să fie catalogat așa. Pentru mine “Fantasy apocaliptic” sună nou, fresh, promiţând aventuri nemaiîntâlnite și nemaiauzite. Este un sentiment foarte plăcut să descoperi că o carte, care la prima vedere pare una tipic fantasy, poate avea un subiect nou, o lume nouă și… o magie nouă.

Acțiunea din “Omul pictat” are loc într-o lume în care omenirea este la discreția demonilor. În urma unui război cu aceștia, umanitatea a ieșit foarte, foarte șifonată. Demonii, denumiți și miezingi, ai focului, ai vântului, ai lemnului, ai nisipului, mici, mari sau uriași, se ridică din pământ în fiecare noapte și vânează, ucid și mănâncă orice vietate care le iese în cale, fiind aproape indestructibili. În acest timp, oamenii nu fac altceva decât să se ascundă în case sau cetăți, pe ale căror ziduri sunt desenate glife, niște simboluri magice a căror origine s-a pierdut de mult și care sunt capabile să respingă creaturile demonice. Personajele principale sunt trei copii: Arlen care, după ce și-a văzut mama ucisă de o asemenea creatură, a fugit de acasă dornic să se răzbune, Leesha, o adolescentă al cărei viitor este distrus în urma unei minciuni banale, și Rojer, care atunci când apare pentru prima data în carte nu are decât trei ani și este foarte aproape să devină felul principal al unui demon înfometat.

Pe măsură ce trec anii, cei trei devin din ce în ce mai buni în ceea ce fac: Arlen, ajutat de luptătorii unui oraș îndepărtat, învață că demoni pot fi uciși, Leesha se specializează în plante medicinale și devine medicul satului ei, iar Rojer descoperă atât că are talent muzical, dar și faptul că muzica poate constitui o armă împotriva creaturilor. La un moment dat, drumurile celor trei se vor întâlni, într-unul dintre cele mai slabe paragrafe citite de mine anul acesta, și din acest moment, ca să folosesc o expresie clasică, totul se va schimba… Dar asta în volumele următoare…

La începutul cărții, Arlen, Leesha și Rojer par niște personaje desprinse dintr-o carte tipică pentru adolescenți. Însă, pe măsură ce dai paginile, cei trei se maturizează rapid, dând piept cu fel de fel de probleme care îi obligă să se transforme, să privească lumea din jur cu alți ochi și să ia decizia de a lupta pentru un viitor lipsit de creaturi înfricoșătoare.

Din păcate, în ciuda a tot ce pătimesc, a necazurilor care îi lovesc și a ororilor la care sunt martori, nu am avut nici o secundă sentimentul că Arlen, Leesha și Rojer pot să moară sau că ar fi în pericol de moarte, cel puțin din partea demonilor. Din partea oamenilor însă… Este cu totul și cu totul o altă poveste, aceștia dovedindu-se la fel de lipsiți de milă ca orice creatură ieșită din pământ. Nu mă înțelegeți greșit: atacurile demonilor sunt violente și sângeroase, luptele cu aceștia sunt crâncene și, trebuie să adaug, bine detaliate, însă rănile cele mai mari pe care le suferă cei trei mi s-au părut să fie cele făcute de oameni.

Descriere

Miezingii, demoni care se ivesc din pământ la venirea nopții, vânează orice ființă rămasă în afara glifelor protectoare. Oamenii, la adăpostul semnelor magice desenate pe ziduri, pe uși ori pe scuturi, își trăiesc viețile ținând permanent cont de pericolul nocturn și așteptând venirea Izbăvitorului. Excelent redată, povestea urmărește și împletește cu măiestrie destinele unor personaje bine creionate.

-Arlen, cel născut în Pârâul lui Tibbet, este tânărul care regăsește glifele antice de luptă. Din clipa în care le tatuează pe corp ajunge aproape de neînvins în lupta contra miezingilor

-Leesha provine din Văiuga Tăietorului de lemne. Mai de voie, mai de nevoie, devine ucenica Brunei, Culegătoarea de Ierburi

-Rojer, cel care și-a trăit prima parte a copilăriei în Podul Peste Fluviu, poate opri sau îndepărta cu scripca sa miezingii.

Destinele lor se vor împleti la un moment dat și atunci…

“Glifatul se uită la ea fără să mai spună nimic.

-Și, oricum, ce nevoie ai avea de el? continuă Leesha. Ai deja puteri mai presus de tot ce pot face Culegătoarele de Ierburi și chimicalele.

-Nu sunt decât un om…, începu el, dar ea îl întrerupse.

-Aiurea, spuse. Rănile ți se vindecă în numai câteva minute și poți s-alergi la fel de repede ca un cal o zi întreagă, și nici măcar nu gâfâi. Arunci demonii lemnului cât colo, de parc-ar fi niște copii, și vezi noaptea la fel de bine ca-n toiul zilei. Nu poți spune că nu ești “decât” indiferent ce.

El zâmbi.

-Ochilor tăi nu li se poate ascunde nimic.

Ceva din felul în care o spusese trimise în trupul Leeshei un fior de încântare.”

Senzația mea a fost că Omul Pictat nu este despre glife magice și demoni veniți din Miez cât este despre caracterul uman care iese cu adevărat la iveală în momentele de cumpănă ale vieții.

Recomandăm: Inimă sălbatică vol.4 de Elizabeth Hoyt .PDF