Recenzii și Cărți .PDF

Descarcă gratis în limba română .Winnetou – Karl May vol.1 .PDF

Descarcă gratis în limba română .Winnetou – Karl May vol.1 .PDF

Fragment De cîte ori gîndul mă poartă la pieile-roşii, de atîtea ori îmi amintesc, fără să vreau, de Turcia. Oricît de ciudat, faptul are o justificare. Deşi indianul şi turcul au foarte puţine trăsături comune, totuşi există ceva care îi aseamănă: într-un grad mai mare sau mai mic, socotelile cu ei au fost încheiate. Despre turc nu se discută altfel decît ca despre „omul bolnav”,1 în timp ce indianul — aşa susţin toţi cei care cunosc situaţia — e „pe moarte”.Da, rasa pieilor-roşii este pe moarte! Acest pacient uriaş, doborît de o soartă cumplită ce nu cunoaşte îndurare, zace întins de la Ţara de Foc pînă dincolo de Marile Lacuri ale Americii de Nord. Împotrivirea lui disperată a fost în van. Forţele i s-au stins treptat. Abia de mai respiră. Răzvrătirile periodice ale trupului său golaş sînt convulsiuni care anunţă sfîrşitul. Are vreo vină, a meritat indianul acest sfîrşit prematur? Dacă acceptăm ideea că tot ce trăieşte are dreptul la viaţă şi că un atare adevăr se referă atît la inpid, cît şi la specia întreagă, atunci indianul are şi el dreptul la existenţă, asemenea omului alb; el poate chiar să pretindă libertatea de a se dezvolta din punct de vedere social şi statal potrivit personalităţii sale. Unii afirmă că indianul nu ar poseda însuşirile necesare pentru a-şi făuri un stat. Oare aşa să fie? Eu spun răspicat: Nu! Însă n- am de gînd să dovedesc aceasta printr-o lucrare savantă. Omul alb a avut norocul să urce un lung drum istoric, trecînd de la treapta vînătorii la păstorit, apoi la agricultură şi, în sfîrşit, la civilizaţia industrială. Indianul nu a parcurs o asemenea evoluţie. Totuşi unii îi cer să realizeze saltul gigantic de la treapta cea mai de jos la cea mai de sus, fără a lua în considerare faptul că, sărind astfel, ar putea să cadă şi să se rănească mortal. „Omul bolnav” era Imperiul Otoman, în curs de descompunere în secolul al XIX-lea. Natura vie se guvernează după o lege cruntă: cel mai slab e nevoit să cedeze în faţa celui mai tare. Cînd e vorba însă de oameni, această lege sălbatică trebuie să devină mai clementă, pentru că o lege de asemenea veşnică este ca şi iubirea între oameni. Putem să spunem oare că faţă de indianul muribund s-a aplicat o astfel de clemenţă? Primii albi nu numai că s-au bucurat de toată ospitalitatea indienilor, dar aproape că au fost pinizaţi. Şi cu ce răsplată s-au ales indienii? Ţara ce o stăpîneau le-a fost răpită; nimeni nu o poate nega. Cine a citit istoria „vestiţilor” conchistadori ştie cît sînge a curs şi cîte cruzimi s-au săvîrşit; iar exemplul lor a fost continuat de urmaşi. Omul alb a venit cu vorbă mieroasă pe buze, dar purtînd cuţitul tăios la brîu şi în mîini arma încărcată.

Recomandăm: Jill Shalvis- Mereu în gândul meu carte .PDF