Recenzii și Cărți .PDF

Descarcă online eBook-Călătoria Cilkăi de Heather Morris .PDF

Nepoţilor mei, Henry, Nathan, Jack, Rachel şi Ashton. Să nu uitaţi niciodată curajul, iubirea, speranţa dăruite nouă de cei care au supravieţuit şi de cei care nu au făcut-o.

Aceasta este o ficţiune, întemeiată pe ceea ce am aflat direct de la Lale Sokolov, Tatuatorul de la Auschwitz, despre Cecilia „Cilka“ Klein, pe care a cunoscut-o la Ausch witz- Birkenau, pe mărturiile altor oameni care au cunoscut-o şi pe propriile cercetări. Deşi ţese laolaltă fapte şi relatări ale celor trăite de femeile care au supravieţuit Holocaustului, precum şi de cele trimise în Gulagul sovietic la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, este un roman şi nu reprezintă în întregime realităţi din viaţa Cilkăi. Mai mult, anumite personaje sunt inspirate din cele reale, unele reprezentând mai mult decât un singur inpid, altele, complet imaginare. Există multe relatări şi dovezi despre aceste epoci cumplite din istoria noastră şi îi încurajez pe toţi cei interesaţi să le caute. Mai multe informaţii despre Cecilia Klein şi familia ei, precum şi despre Gulag, puteţi găsi la sfârşitul acestui roman. Sper că, odată cu publicarea lui, vor continua să iasă la lumină amănunte din viaţa Cilkăi şi oameni care au cunoscut-o. Heather Morris, octombrie 2019

Fragment

Lagărul de concentrare de la Auschwitz, 27 ianuarie 1945 Cilka se uită buimăcită la soldatul din faţa ei, membru al trupelor care au pătruns în lagăr. El îi spune ceva în rusă, apoi în germană. Soldatul o domină cu înălţimea lui pe fata de optsprezece ani. Du bist frei. Eşti liberă. Ea nu ştie dacă a auzit cu adevărat aceste cuvinte. Singurii ruşi pe care i-a mai văzut în lagăr erau emaciaţi, subnutriţi

– prizonieri de război. Să fie oare posibil ca libertatea să existe? Să fie oare posibil ca acest coşmar să se fi terminat? Pentru că nu răspunde, soldatul se apleacă şi îi pune mâinile pe umeri. Ea tresare. El îşi retrage repede braţele.

— Iartă-mă, n-am vrut să te sperii. Continuă într-o germană poticnită. Clătinând din cap, pare a trage concluzia că nu-l înţelege. Face un gest larg cu mâna şi rosteşte cuvintele din nou, mai rar.

— Eşti liberă. Eşti în siguranţă. Suntem Armata Sovietică şi am venit aici să vă ajutăm.

— Înţeleg, şopteşte Cilka, strângându-şi haina care-i ascunde silueta firavă.

— Înţelegi limba rusă? Dă din cap că da. Acolo unde a crescut ea se vorbea un dialect slav estic, cel rutean.

— Cum te cheamă? o întreabă blând. Cilka se uită în ochii soldatului şi spune cu voce clară:

— Numele meu este Cecilia Klein, dar prietenii îmi spun Cilka.

— E un nume frumos, spune el. E ciudat să se uite la un bărbat care nu este unul dintre temnicerii ei, şi este totuşi atât de sănătos. Ochi limpezi, obraji plini, părul blond care-i iese de sub caschetă.

— De unde eşti, Cilka Klein?