Recenzii și Cărți .PDF

Despre ce e cartea?

Timp de doi ani, în fiecare dimineaţă de joi, în Republica Islamică Iran, o inspirată şi curajoasă profesoară, pe nume Azar Nafisi, aduna în secret şapte dintre cele mai devotate studente ale sale, pentru a citi operele interzise ale clasicilor occidentali. In vreme ce miliţienii de la Garda Revoluţionară organizau la întâmplare raiduri în Teheran, fundamentaliştii puneau stăpânire pe universităţi şi un cenzor orb înăbuşea exprimarea artistică, fetele din casa lui Azar Nafisi riscau scoţându-şi vălurile şi cufundându-se în lumea creată de Jane Austen, F. Scott Fitzgerald, Flenry James şi Vladimir Nabokov. în aceste extraordinare memorii, vieţile fetelor se împletesc cu poveştile pe care acestea le citesc. Citind Lolita in Teheran este o remarcabilă explorare a curajului şi optimismului în faţa tiraniei şi o celebrare a puterii eliberatoare a literaturii.

Fragment

în toamna anului 19 9 5 , după ce m i-am dat demisia din ultimul post de profesor universitar, m-am hotărât să-mi fac o plăcere şi să-mi împlinesc un vis. A m ales şapte dintre studentele mele cele mai bune şi le-am invitat la mine acasă în fiecare jo i dimineaţă, să dis- cutăm despre literatura. Toate cele alese erau fete, pentru că ar fi fost prea riscant să predau unei clase m ixte chiar şi în intimitatea propriului cămin, chiar dacă vorbeam doar despre nevinovate opere de ficţiune. Un student mai insistent, cu toate că fusese iniţial exclus din grup, a cerut, fără să îl pot face să renunţe, dreptul de a participa la aceste întâlniri. A ş a ca Nim a citea toate romanele propuse şi venea separat, în anumite zile, să discutăm pe marginea textelor. D e multe ori îm i întrebam studentele, amintindu-le cartea scrii- toarei M uriel Spark, Domnişoara Brodie în floarea vârstei: „C are dintre voi m ă v a trăda în final?“ Şi asta doar pentru că am o natură pesimistă şi eram sigură că, dintre ele, cel puţin una se va întoarce îm potriva mea. N +assrin m i-a replicat cu maliţie: „N u ne-ai spus oare că analizând lucrurile până la capăt ne trădăm chiar şi pe noi, că suntem propriii noştri detractori, jucând rolul lui Iuda îm potriva M ântuitorului?” M anna a subliniat că eu nu eram M iss Brodie, şi că ele, ei bine, ele erau cine erau. M i-a reamintit de un sfat pe care îm i plăcea adeseori sâ-1 repet: „ S ă nu cum va, sub nici o form ă, să minimalizaţi o operă de ficţiune, încercând să o trans-formaţi într-o copie la indigo a vieţii reale; ceea ce căutăm într-o ficţiune nu este atât realitatea, cât momentul de epifanie al adevărului”. D ar, dacă ar fi fost, într-adevăr, să-mi încalc propriile recomandări şi să aleg 13 o operă de ficţiune în care să transpară cel m ai bine vieţile noastre în R epublica Islam ică Iran, aceasta nu ar fi fost The Prime o f M iss Brodie şi nici măcar 1984, ci Invitaţie la eşafod a lui N abokov sau, mai degrabă, Lolita. L a câţiva ani după ce ne-am început seminarele de jo ia dim i- neaţă, în ultima mea seară în Teheran, câteva studente şi nişte prie- teni au venit să-şi ia la revedere şi să m ă ajute la împachetat. Când am golit casa de tot şi de toate, când obiectele s-au făcut nevăzute şi culorile din jur s-au topit în opt valize cenuşii, precum duhurile călătoare în lămpile lor, eu şi fetele ne-am aşezat în dreptul perete- lui gol al sufrageriei şi am făcut două fotografii. A m acum în faţă aceste două fotografii. în prima se văd şapte fem ei, stând în faţa unui perete alb şi gol. Toate sunt, după legea locului, acoperite din cap până-n picioare, îm brăcate în robe negre şi cu basmale, nu li se văd decât ovalul feţei şi mâinile. în a doua fotografie, acelaşi grup, aceeaşi poziţie, în faţa aceluiaşi perete. Doar că şi-au scos veşmintele negre. Stropi de culoare le separă acum pe una de cealaltă. S e disting astfel între ele prin culoa- rea şi linia hainelor, prin nuanţa şi lungimea părului; nici m ăcar cele două care şi-au păstrat basmalele pe cap nu mai arată la fel. în dreapta sus a celei de-a doua fotografii este poeta noastră, M anna, într-un tricou alb şi blugi. R euşea să facă poezie din lucru- rile pe lângă care ceilalţi treceau fără să le vadă. Fotografia nu redă nici pe departe apa adâncă şi opacă a ochilor negri ai M annei, semnul distinctiv al naturii ei introvertite.

Azar Nafisi este autorul a două memorii cu cele mai bune vânzări ale New York Times, Reading Lolita in Teheran și Things I’ve Been Silent About. Un susținător pasionat al cărților și lecturii, ea vorbește unui public aglomerat din întreaga lume despre importanța cultivării unei imaginații democratice. Ea locuiește în Washington, DC