Recenzii și Cărți .PDF

Lumea e pe cale să se sfârşească. Dar aventura abia acum începe. Pe apele Rinului curge sânge… Turnurile Londrei se înclină până la pământ… Un înger cu o sabie înfricoşătoare apare deasupra Ierusalimului… Curând un oraş va cădea. APOCALIPSA SE APROPIE. Codul blestemat este unul dintre cele mai bune thrillere conspiraţioniste din ultimii ani – un roman spectaculos despre coduri şi indicii, paradis şi infern, cu o eroină de neuitat. PrologParticipanţii fuseseră pregătiţi.Răpitorii îi legaseră de mâini şi de picioare, îi aliniaseră înordinea prestabilită, obligându­i să îngenuncheze pe pardosealarece din piatră, în cămăruţa din spatele clădirii vechi. Încăpereaera într­adevăr mult prea strâmtă pentru ritualul care urma săaibă loc acolo. Mai erau şi altele, mult mai potrivite, dar aceastafusese aleasă de profet din raţiuni ezoterice pe care doar câţivadintre ei le înţelegeau.Era o noapte caldă, soarele ascunzându­se chiar sub liniaorizontului, dar lespezile de piatră erau încă reci. Poate din acestmotiv sau din altele la fel de valabile, bărbaţii şi femeile tremurauîn timp ce aşteptau în genunchi.Ber Lusim l­a trimis pe unul dintre oamenii lui să­i spunăprofetului că erau gata să înceapă.Bărbatul s­a întors imediat, păşind plin de respect în spatelesfântului. Shekolni se îmbrăcase într­o robă roşie, căptuşită cunegru – roşu de la sânge, negru pentru doliu. Panglici roşii erauîmpletite în barba sa neagră şi pe palmele mâinilor lui fine, cepăreau a fi de medic sau de violonist, cuvintele în aramaică pentruviaţă şi moarte fuseseră scrise cu tuş roşu şi contur negru – ceeace însemna că Dumnezeu îi delegase atât puterea de a cruţa, cât şiputerea de a distruge.Profetul avea în mâini cartea sfântă deschisă, ţinea capul plecat,ca şi cum ar fi citit. Însă ochii lui erau închişi. Ceilalţi bărbaţi carestăteau în picioare ştiau că era mai bine să nu vorbească într­unastfel de moment, dar îşi aruncau priviri unul altuia, temători şimiraţi de acest mic semnal ciudat din partea profetului.Ber Lusim făcu o plecăciune înaintea sfântului – o înclinarepână la pământ, prelungită – şi toţi ceilalţi îl urmară întocmai.Atunci, Shekolni îşi deschise ochii şi­i zâmbi vechiului său prieten,un zâmbet sincer, plin de căldură şi bucurie împărtăşită.— Te­ai zbătut mult pentru asta, spuse el, în limba lor nativă. Şiacum, ai reuşit, în sfârşit.— Noi toţi am reuşit, replică Ber Lusim. Fie ca Cel Unul Numitsă te facă să fii rapid, Avra. Fie ca Cetele să dea tărie braţului tău.— Vă rugăm! Spuneţi­ne ce aveţi de gând cu noi!Vorbise unul dintre ostatici, un bărbat. Era în mod văditîngrozit, dar făcea eforturi disperate să n­o arate. Ber Lusim avearespect pentru curajul bărbatului: trebuie că ştie deja cea maimare parte a răspunsului.Deşi nu băgă în seamă întrebarea, Shekolni se uită îndelung şigânditor la şirul acela de bărbaţi şi femei îngenuncheaţi. BerLusim stătea lângă el şi aştepta, evitând să vorbească: acum că seaflau aici şi se făcuseră toate pregătirile posibile, nu mai rămăsesedecât ca profetul să­i dea startul.— Cred că ar trebui să li se închidă gurile, spuse Shekolni într-un târziu. Altfel, va fi un zgomot asurzitor. Un zgomot indecent şianormal. Cred că ne va distrage de la solemnitatea acestui act.Ber Lusim făcu un semn scurt de încuviinţare către cel maiapropiat dintre oamenii săi.— Fă­o.Doi dintre ei se îndreptară spre cei din şir, îndesând pe rândcăluşuri din cârpe în gura fiecăruia dintre sacrificaţi. Făcurătreaba repede. Când ultimul dintre cei doisprezece a fost redus latăcere şi­au salutat şeful cu pumnul strâns, iar pe profet, cusemnul laţului. După care s­au retras în pragul uşii.— Unde este cuţitul? întrebă Shekolni.Bineînţeles că ştia unde este: dar întrebarea avea putere deritual.Aşa că Ber Lusim îi răspunse în mod ritualic. Îşi deschise vesta,lăsând să se vadă o teacă din cânepă împletită, cu mai multebuzunare, prinsă de căptuşeală şi scoase unul dintre cuţite. Înmod normal, acestea se numeau stilete, deoarece nu aveau mânerseparat, doar o coadă uşor îngroşată pentru a putea fi ţinute şi olamă subţire, asimetrică, rotunjită la un capăt, aproape de vârf şidestul de ascuţită pentru a tăia un fir de păr.

Recomandăm: Asasinul orb- Margaret Atwood .PDF