Recenzii și Cărți .PDF

Cărți PDF online gratis -Kristin Harmel – Ultima geană de lumină .PDF

Champagne, 1940: Ines tocmai a devenit sotia lui Michel, proprietarul legendarei case producatoare de sampanie numite Maison Chauveau, cand germanii invadeaza Franta. In timp ce pericolele se inmultesc, Michel isi neglijeaza casnicia ca sa inceapa sa stocheze munitie pentru luptatorii din Rezistenta. Ines se teme ca totul se va afla, dar pentru Celine, sotia pe jumatate evreica a sefului de crama care lucreaza pentru Chauveau, riscul e si mai mare, fiindca au inceput sa se inmulteasca zvonurile conform carora evreii ar fi ridicati si trimisi spre est, unde ii asteapta o soarta ingrozitoare.

Atunci cand Celine face imprudenta de a-si urma impulsul inimii si de a incerca sa fie fericita cu orice pret, iar Ines comite o greseala grava, in care este implicat un colaborator al nazistilor, ele pun in primejdie vietile celor pe care ii iubesc, precum si existenta casei producatoare de sampanie care le este camin tuturor.

New York, 2019: Liv Kent tocmai a pierdut totul, cand excentrica ei bunica frantuzoaica isi face aparitia pe neasteptate, insistand sa-si ia nepoata cu ea in Franta. Insa batrana doamna are un motiv secret pentru aceasta calatorie – si o poveste tragica, veche de mai multe zeci de ani, pe care trebuie sa i-o impartaseasca nepoatei. Atunci cand, in cele din urma, trecutul si prezentul sunt puse fata in fata, Liv se trezeste mergand pe un drum al izbavirii care duce drept catre pivnitele de la Maison Chauveau

Fragment

Soldații ieșeau din cele două case după ce luaseră toate lucrurile care puteau să aibă o oarecare valoare. În timp ce încărcau totul în camioane, ofițerul care îicomanda se plimba încolo și încoace, cu degetele mari prinse de curea.– Ne vom întoarce după mai multă șampanie atunci când vom avea nevoie.În mustața lui se vedeau firimituri, iar pe partea dreaptă a bărbiei, o urmă dejeleu.– Tot ce aveți aparține acum Germaniei.Michel a tușit și și-a strâns buzele până când au devenit o linie subțire.

Ofițerul l-a studiat.– Wir werden uns wiedersehen2, i-a zis lui Michel pe un ton amenințător.Nimeni nu i-a răspuns, iar el a părut amuzat de faptul că nu-i înțeleseserăvorbele. Céline a avut grijă să-și păstreze pe chip o expresie neutră, iar atuncicând privirile ofițerului s-au oprit asupră-i, întârziind atât de mult încât l-a simțitpe Theo încordându-se lângă ea, s-a silit să nu clipească, să nu tresară, până ceofițerul s-a răsucit pe călcâie și a plecat.Iar apoi, la fel de repede cum sosiseră, germanii s-au urcat în camioanele lor șiau plecat cu prada, hohotind și strigând până ce nu s-au mai văzut.– Ce a zis? a întrebat Inès pe un ton aproape isteric, de îndată ce convoiul adispărut.Tăcerea bruscă părea rău prevestitoare.– Știe cineva ce a zis?– A zis că ne vom întâlni din nou, i-a răspuns Céline.Însă nu era nevoie să traducă intenția din spatele cuvintelor. Era o amenințare și,chiar și în căldura soarelui cald al regiunii Champagne, Céline a simțit că îiîngheța sângele în vine.