Recenzii și Cărți .PDF

Păcătoasa de Anne Barton descarcă cele mai bune iubiri de poveste online gratis .PDF

Unele reguli pur si simplu cer să fie încălcate… Domnişoara Anabelle Honeycote, croitoreasa la cel mai solicitat atelier din Londra, aude fără să vrea cele mai fierbinţi secrete ale lumii bune şi, ocazional, se foloseşte de ele în beneficiul ei şi al familiei sale. Nu este deloc mîndră de ceea ce face, însă lipsa banilor cu care să îşi îngrijească mama bolnavă şi să plătească chiria locuinţei o împinge spre şantaj. Ca pentru a se revansa pentru faptele ei nedemne, Anabelle şi-a impus să respecte cîteva reguli:

 – Nu cere niciodată bani de la cineva care nu-şi poate permite să plătească. 

– Nu dezvălui niciodată secretele unui client care te plăteşte.

 – Nu intra niciodată în nici un fel de relaţii sociale cu un fost client. 

Odata regulile clar stabilite, ea se ţine cu inversunare de ele ‒ pînă cînd îl întîlneşte pe chipeşul Owen Sherbourne, duce de Huntford, care nu numai că îi descoperă şi-i zădărniceşte planurile de şantaj, ci o face să viseze la mai mult decît matasuri şi satin. Alături de Owen, Anabelle descoperă misterele nebănuite ale plăcerii… pînă cînd un scandal din trecut iese la suprafaţă. Acum, regulile ei ar putea lucra în defavoarea familiei ducelui. Sărutările infocate ale lui Owen îi promit pasiuni fără margini, dar oare cum va reacţiona el cînd cel mai zdrobitor secret al lui Anabelle va fi, în sfîrşit, dezvăluit?

Fragment

Modificare: (1) O transformare făcută unui veşmânt pen- tru a se potrivi mai bine şi a fi mai elegant. (2) O schimbare de planuri, adesea necesară când apare ceva neprevăzut, ca atunci când cineva este surprins în timp ce comite o nelegiuire.

Londra, 1815 „Jecmănire” era un cuvânt urât. Te trimitea cu gândul la un ticălos care fura din buzunare sau calomnia numele nefericite- lor victime. Ce făcea domnişoara Anabelle Honeycote ca să-şi întreţină familia nu se putea considera aşa ceva. Poate că acţiunile ei se potriveau celei mai brute definiţii a cuvântului, dar ea prefera să spună că „accepta nişte mărun- ţiş în schimbul promisiunii solemne de a păstra secrete”. Mult mai puţin infam iar o fată trebuia să aibă un acoperiş deasu- pra capului. Locul principal din care aduna Anabelle secrete nu era o alee mizerabilă sau un tripou, ci un magazin respectabil de îmbră- căminte amplasat pe Bond Street, unde era croitoreasă. Mama ei ar fi fost îngrozită dacă ar fi ştiut cum câştiga ea bani, dar adevă- rul era că Anabelle ar fi stors bani şi de la arhiepiscop ca să plătească consultaţiile doctorului Conwell. Acesta reprezenta singura rază de speranţă a mamei – şi nu era ieftin. Cineva din casa lor trebuia să fie pragmatic. Acel cineva era Anabelle. îşi şterse fruntea asudată cu mâneca şi trase draperia de mu- selină de la atelierul din spatele magazinului de îmbrăcăminte al doamnei Smallwood. Cupoanele de materiale rânduite cu grijă pe rafturile de pe un perete lung alcătuiau un mozaic multicolor care reuşea întotdeauna să stârnească imaginaţia lui Anabelle. Din unele materiale urma să se facă lenjerie practică pentru vreo mătuşă celibatară, iar altele aveau să fie destinate trenei unei ro- chii de ducesă, fiind destul de frumoase încât să împodobească sa- lonul unde se făceau prezentările la regină. Lui Anabelle îi plăcea să creadă că era posibil un asemenea salt în poziţia socială – din atelierul modest la Palatul St. James. Nu că avea mari ambiţii, dar o supăra să rămână în situaţia ei actuală toată viaţa, ca un fluture ţintuit în colecţia unui entomolog.