Recenzii și Cărți .PDF

Scrii recenzii și cîștigi cărți cu livrare la domiciliu   Muntele Familiei Gray  de John Grisham, carte .PDF

Prima carte citită de John Grisham vine însoţită de o impresie foarte bună şi de un uşor iz de melancolie, deoarece acum ceva ani, acest tip de lectură era printre preferatele mele, însă puţine titluri au reuşit să îmi reaprindă această curiozitate. „Muntele Familiei Gray” mi-a plăcut foarte mult şi m-a ţinut într-o starea de alertă, un element comun pentru cititorii lui Grisham.

În viaţa Samanthei Kofer nu era loc de surprize. Fiică de avocaţi, beneficiind de cea mai bună educaţie oferită de instituţii prestigioase, curtată de firme de top după terminarea facultăţii, ea alege să lucreze pentru cel mai mare cabinet de avocatură din lume, Scully Pershing. Toate planurile îi sunt însă date peste cap de izbucnirea crizei din 2008. Peste noapte, Samantha se vede silită să se mute din Manhattan în Brady, Virginia, orăşel uitat de soartă din inima Apalasiei. De la un salariu anual de 180 000 de dolari, ea ajunge să ofere asistenţă juridică gratuită persoanelor nevoiaşe din bazinul carbonifer american. Şi totuşi, pentru prima oară în viaţă, Samantha simte că poate face cu adevărat diferenţa pentru cineva.

După cum spune acest mic rezumat, viaţa Samanthei s-a schimbat radical în momentul în care se mută în Brady, Virginia. Obişnuită cu un anumit nivel, atât în viaţă cât şi în cazurile pe care le investighează, Sam află că există o altă parte a carierei de avocat şi că nu orice caz se soldează cu un succes răsunător. Realitatea o izbeşte crunt şi află cât de greu este să lupţi singură împotriva unei lumi corupte, care nu vizează decât îmbogăţirea prin mijloace frauduloase. Sam ajunge să empatizeze cu oamenii locului şi îi ajută în rezolvarea cazurilor care îi sunt oferite, nevrând ceva în schimb decât mulţumiri. Uşor uşor îşi da seama de himera pe care banul o reprezintă şi multe lucruri capătă o valoare sentimentală mai mare decât siguranţa materială avută.

Mi-a plăcut foarte mult cum Grisham creionează povestea sa, fiind impresionată de realismul de care dă dovadă. Toată acţiunea a fost ca o lecție atât pentru personajul principal dar şi pentru cititor, arătând ce se află în spatele cortinei şi cât de mult o poziţie socială înstărită îţi poate distorsiona perspectiva asupra lumii. Putem considera cartea un thriller, dar au fost introduse pasaje considerabile de dragoste, umor şi puţină aventură, ceea ce asigură reuşita unei lecturi deosebite. Pentru fanii Grisham, autorul vostru preferat continuă să scrie în acelaşi stil care l-a consacrat şi sigur această carte o să fie trecută pe lista de reuşite.

Fragment

C el mai greu era să aştepţi – incertitudinea şi insomnia te dădeau gata, până făceai ulcer. Colegii de muncă se igno- rau reciproc şi se ascundeau în spatele uşilor închise. Secretarele şi asistenţii juridici răspândeau zvonurile fără să se privească în ochi. Toată lumea stătea ca pe ghimpi, întrebându-se „Oare cine va urma?M Partenerii, oamenii importanţi din firmă, erau în stare de şoc şi nu voiau să stea la discuţii cu subalternii. în curând, ar fi putut primi ordin să le ia gâtul. Bârfele erau înspăimântătoare. Zece asociaţi de la Litigii concediaţi; parţial adevărat – doar şapte în realitate. întreg depar- tamentul de Imobiliare închis, cu parteneri cu tot; adevărat. Opt parteneri de la Antitrust trecuţi la altă firmă; fals… cel puţin pe moment. Atmosfera era atât de apăsătoare, încât Samantha pleca din clădire cu fiecare prilej care se ivea, preferând să lucreze pe laptop prin cafenelele din Manhattan. Stătea pe o bancă din parc într-o zi frumoasă – la zece zile de la prăbuşirea colosului Lehman Brothers – şi se uita la clădirea înaltă din josul străzii. Adresa era 110 Broad, iar jumătatea superioară fusese închiriată de Scully & Pershing, cel mai mare cabinet de avocatură din lume. Cabinetul la care lucra şi ea, momentan, deşi viitorul nu mai era deloc sigur. Două mii de avocaţi din douăzeci de ţări, jumătate din ei doar In New York, o mie de oameni înghesuiţi între etajele 30 şi 65. Câţi voiau oare să sară? Nu putea