Recenzie – Ostatica de Clare Mackintosh

Ostatica este un thriller hipnotic, claustrofobic și neiertător, care te prinde ca un curent de aer violent chiar din primele pagini și nu-ți mai dă voie să respiri până la ultima frază. Clare Mackintosh transformă un zbor istoric Londra–Sydney într-o capcană suspendată între cer și pământ, unde fiecare minut ticăie amenințător, iar frica devine un pasager invizibil.

Atmosfera din avion este electrică, tensionată până la durere, încărcată de celebrități, secrete și aparențe strălucitoare. În centrul furtunii se află Mina, o stewardesă fragilă și curajoasă, o mamă sfâșiată între datorie și dragoste, prinsă într-un șantaj crud, calculat și devastator. Bilețelul anonim primit după decolare este scânteia care aprinde un joc psihologic pervers, în care miza nu este doar siguranța pasagerilor, ci viața propriului copil.

Romanul pulsează de o tensiune sufocantă, construită cu o precizie chirurgicală. Fiecare capitol este o lovitură de adrenalină, fiecare decizie – un cuțit cu două tăișuri. Întrebarea obsesivă plutește peste pagini ca o sentință: pe cine ai salva, când nu poți salva pe toată lumea?

Clare Mackintosh excelează în portretizarea relațiilor umane credibile, dureroase și profund emoționale, adăugând profunzime unui thriller deja exploziv. Întorsăturile de situație sunt șocante, ingenioase, iar finalul – tulburător și memorabil, ridică povestea mult peste granițele unui thriller clasic.

Ostatica nu este doar o cursă contracronometru, ci o explorare intensă a fricii, sacrificiului și alegerilor imposibile. O lectură captivantă, nervoasă și imposibil de lăsat din mână, care te obligă să-ți pui centura… și să te întrebi ce ai face tu, la 10.000 de metri altitudine, când totul este pe cale să se prăbușească.