Recenzii și Cărți .PDF

Procesul de Franz Kafka top cele mai bune cărți de citit online gratis carte .PDF Kafka prezintă un univers social haotic, distorsionat. Parţial, cred că prin protagonist, un anume Josef K., autorul face o declaraţie faţă de religie. Tot acest sistem întortocheat de justiţie poate avea și alte conotații, porţile menţionate în parabola pastorului putând fi Vămile de care sufletul trebuie să treacă până a fi mânuit. Însă cea mai pregnantă impresie pe care romanul mi-a făcut-o este cea că Josef K. este, de fapt, un singuratic prins în societate. El nu simte nevoia socială, este ca un animal care mănâncă, munceşte şi doarme. Procesul îl aruncă în hăul social, unde se găseşte într-o pânză de interdependenţe şi în care renunţă pas cu pas la toate legăturile care l-ar putea ajuta să iasă din impas. Societatea însă încearcă să nu îl abandoneze şi îi trimite adjuvanţi: unchiul, avocatul, Leni, pictorul.

Procesul reuşeşte să te lase cu mai multe întrebări decât cu răspunsuri, lucru infinit corect pentru umanitate, căci întrebările sunt calea către progres. Kafka prezintă un univers de o incorectitudine utopică, în care toţi sunt Legea şi totuşi nimeni nu poate ajunge la Lege. Atât de grăitor pentru situaţia socială actuală. Deşi urăsc frazele tip, nu mă pot abţine să spun că autorul creează un roman mereu actual.

Notă asupra ediţiei

Traducerea romanului Procesul, realizată de Gellu Naum, publicată în 1965 la Editura pentru Literatură Universală şi reeditată în 1977 la Editura Minerva cu foarte puţine şi neînsemnate modificări, urmează textul stabilit de Max Brod în celebra ediţie din 1925. După ce Kafka însuşi nu publicase decît o parte a capitolului In catedrală, şi anume parabola cu paznicul porţii, apărută în 1915 sub titlul în faţa legii, Max Brod, după cum se ştie, salvatorul manuscriselor lui Kafka, a încercat să dea Procesului o formă finită şi a lăsat deoparte capitolele considerate incomplete. Raportîndu-se la ediţia Brod, traducerile consacrate, în diferite limbi, au preluat în mod fatal acest text clasic. Ediţia de faţă are însă în vedere textul stabilit de Malcolm Pasley care publică integrala Kafka la Editura S. Fischer din Frankfurt am Main, unde Procesul a apărut în 1990. Urmînd modul în care autorul însuşi şi-a ordonat şi delimitat manuscrisele, Malcolm Pasley editează Procesul în două secţiuni: Capitole şi Fragmente. Prima secţiune cuprinde, cu o singură excepţie, textul stabilit de Max Brod, astfel încît am putut prelua traducerea lui Gellu Naum pe care am confruntat-o cu versiunea „Malcolm Pasley”, prilej cu care am operat o serie de modificări, relativ puţine şi absolut neesenţiale. Excepţia amintită o constituie „Capitolul patru” din ediţia Brod, Prietena domnişoarei BUrstner, capitol care în ediţia Pasley apare în secţiunea’ Fragmente. Trebuie subliniat totuşi că, în ciuda acestui fapt, şi în ediţia Pasley Procesul cuprinde tot zece capitole, ca şi în ediţia Brod. Acest fenomen se datorează faptului că Malcolm Pasley împarte „Capitolul întîi” din ediţia Brod, Arestarea. Convorbiri cu doamna Grubach. Apoi domnişoara BUrstner, în două capitole distincte: Arestarea şi Convorbiri cu doamna Grubach. Apoi domnişoara BUrstner.

Fragment

ARESTAREA Pe Josef K. îl calomniase pesemne cineva căci, fără să fi făcut nimic rău, se pomeni într-o dimineaţă arestat. în dimineaţa aceea, bucătăreasa doamnei Grubacn, gazda lui, care îi aducea micul dejun în fiecare zi la opt, nu se ivi la ora obişnuită. Asemenea lucru nu se mai întîmplase niciodată pînă atunci. K. mai aşteptă o clipă. Culcat pe pernă văzu cum bătrîna care locuia peste drum îl privea cu o curiozitate absolut neobişnuită. Apoi, flămînd şi mirat totodată, sună. Imediat se auzi o bătaie în uşă şi în cameră intră un bărbat pe care pînă atunci nu-l mai văzuse niciodată prin casă. Bărbatul era zvelt dar solid şi purta un costum negru, strîns pe corp, cum sînt cele de voiaj, legat cu un cordon şi avînd tot felul de cute, buzunare, catarame şi nasturi, care dădeau costumului o aparenţă deosebit de practică, fără să se înţeleagă bine la ce ar putea servi.

— Cine eşti dumneata ? îl întrebă K. ridicîndu-se în coate. Omul trecu peste întrebare, ca şi cum ar fi fost firesc să fie acceptat cînd intra undeva, şi se mulţumi doar să întrebe la rîndul lui:

— Ai sunat ?…