Recenzii și Cărți .PDF

Cărți PDF Lovitura de grație de David Baldacci descarcă cărți online gratis .pdf

David Baldacci – un maestru modern al thrillerelor și unul dintre cei mai cunoscuți romancieri din lume – ne seduce de această data cu un roman de fantezie, care s-a bucurat rapid de un succes mondial.

Lovitura de grație este povestea fantezistă și extravagantă – care te intrigă într-un mod misterios – a unei fete forțate să lupte pentru viața ei, pe masură ce investighează secretele micuței comunități în care trăiește.

Folosindu-și istețimea, îndemînarea, șiretenia și inventivitatea, Vega Jane se dovedește o eroină puternică și perseverentă, care ajunge să se bucure rapid de toată simpatia cititorului. Puține personaje feminine din romanele ultimilor ani sunt atît de uimitoare precum Vega…

Fragment

Cel mai oribil loc dintre toate este unul despre care Wugmorţii nu îşi dau seama că este neînchipuit de rău. Asta îmi spusese bunicul înainte să i se întâmple Evenimentul şi să dispară pentru totdeauna. Am crezut că am fost singura căreia bunicul îi spusese asta. Şi nu am mai zis nimănui. Nu eram, prin natură, un Wugmort foarte credul. Nu aveai cum să fii, într-un asemenea loc. Eram foarte tânără când bunicul îmi spusese acele cuvinte şi Evenimentul lui avusese loc la scurtă vreme după aceea. Trebuie să recunosc că nu eram sigură despre ce vorbise el atunci. Nici acum nu sunt. Am fost de acord că un loc putea să fie oribil, dar ce ar fi putut fi neînchipuit de rău? Bunicul îmi vorbise şi despre stelele căzătoare. Îmi spusese că, de fiecare dată când vedeai una pe traiectoria ei întâmplătoare de pe cer, o schimbare urma să aibă loc în viaţa unui Wugmort. Era o idee interesantă pentru un loc care nu se schimba niciodată, precum Wormwood. Apoi am aţipit. Era în continuare prima lumină şi eram obosită, căci nu dormisem îndeajuns după munca grea a unei lumini lungi. Şi apoi, desigur, mi-am amintit, aşa cum se întâmpla întotdeauna. Din adâncurile întunericului, auzeam mereu ţipătul înainte să pot vedea ceva. Era atât de răsunător şi de înfricoşător, de parcă totul s-ar fi petrecut chiar atunci. Îmi străpungea creierul ca o împuşcătură de morta făcându-mi mintea să o ia razna. Mă simţeam de parcă ceva ar fi fost scos din mine, ceva despre care ştiam că îmi aparţinuse la un moment dat. Doar că nu aveam nicio idee ce era. Cum să nu-ţi aminteşti nimic?

Recomandăm: Mihai Eminescu- Versuri lirice carte .PDF