Recenzii și Cărți .PDF

Cine a citit volumele din seriile anterioare ştie deja că Iadul este o instituţie ierarhică şi foarte birocratică: departament de resurse „umane”, jurişti pentru a încheia contracte cu muritorii care-şi vând sufletele etc. Tot din volumele anterioare am aflat că Georgiana, în vizita sa de lucru la Vancouver, a aflat că este ceva în neregulă nu cu contractul său, care este „beton”, ci cu celălalt contract. Care celălalt? Habar n-are. Aşa că, împreună cu nefilimul Roman, începe o muncă de detectiv ale cărei roade par a fi foarte interesante…

FRAGMENT:

Hârtia impecabilă scoasă la o imprimantă cu laser nu avea nimic de-a face cu o mâzgăleală pe hârtie velină, dar nu-mi era greu să recunosc o scrisoare oficială de transfer. Primisem zeci în ultimul mileniu, în diferite forme, şi-mi indicau noi însărcinări şi destinaţii. Pe ultima o primisem cât eram în Londra, acum cincisprezece ani. De acolo, mă mutasem aici, în Seattle.

Iar acum, asta îmi spunea că era vremea să mă mut iar.

Să plec din Seattle.

— Nu, am şoptit, prea slab să audă Seth. Nu.

Ştiam că scrisoarea asta era pe bune, nu era o făcătură, nici o glumă pe hârtia cu antetul iadului. Mă rugam doar ca acest ordin oficial de transfer să-mi fi fost trimis din greşeală. În scrisoare nu erau informaţii în legătură cu viitoarea mea însărcinare, pentru că protocolul cerea ca angajaţii să fie de obicei puşi la curent de către arhidemonii lor înainte de transfer. Apoi venea scrisoarea, pentru a oficializa încheierea slujbei celei vechi şi începerea celei noi.

Îl văzusem pe arhidemonul meu cu mai puţin de douăsprezece ore în urmă. Cu siguranţă, cu siguranţă că, dacă era adevărat, Jerome ar fi putut măcar să-şi facă curajul să-mi pomenească despre asta. Transferul unui sucub nu era puţin lucru pentru el. Avea pe cap şi pierderea mea, şi aducerea altcuiva. Nu. Jerome nu dăduse semne că l-ar paşte o schimbare majoră de personal. Nu făcuse nici măcar o aluzie la asta. Ai fi fost tentat să spui că treaba asta i-ar fi stricat măcar un pic planurile cu concursul de bowling.

Am realizat că-mi ţineam răsuflarea şi m-am străduit să respir din nou. Era o greşeală. Cel care îmi trimisese asta făcuse categoric o greşeală. Mi-am ridicat ochii din hârtie şi în am concentrat asupra siluetei lui Seth, care dormea. Era împrăştiat ca de obicei, cu mâinile şi picioarele răşchirate în pat. Lumina şi umbrele se jucau pe faţa lui şi am simţit că mă podidesc lacrimile în timp ce-i studiam trăsăturile iubite.

Plec din Seattle. Plec de lângă Seth.

Nu, nu, nu. Nu voiam să plâng. Nu voiam să plâng pentru că nu aveam nici un motiv. Era o greşeală. Trebuia să fie o greşeală, pentru că era imposibil ca universul să fie aşa de crud cu mine. Deja trecusem prin prea multe. Acum eram fericită. Seth şi cu mine ne duseserăm luptele noastre ca să fim împreună. În sfârşit ne îndepliniserăm visul. Nu puteau să mi-l ia acum.

Oare? Un glas răutăcios din mintea mea spunea un lucru evident. Ţi-ai vândut sufletul. Eşti osândită. De ce ţi-ar datora ţie ceva universul? Nu meriţi să fii fericită. Meriţi să-ţi fie spulberat visul ăsta.Trebuia să discut cu Jerome. El avea să clarifice situaţia asta.

Recomandăm: Cui i-e frica de Virginia Woolf? de Edward Albee’s carte .PDF