Recenzii și Cărți .PDF

În urmă cu ani care ne par nenumărați, dar care în realitate reprezintă doar o clipită din viața palatului, un vultur-de-zăpadă a gonit prin labirintul de săli şi prăpăstii. Nu era un vultur obişnuit, dar asta nu ştiau decât el şi cea a cărei privire îl urmărea încărcată de ură. Furase odorul ei cel mai preţios. In gheare purta un ţurţure de gheaţă acoperit de promoroacă scânteietoare un ţurţure din inima Crăiesei Zăpezii. Căci cine este atât de bătrân şi viclean ca stăpâna nordului nu-şi poartă inima în piept. O inimă poate încălzi şi cel mai întinat suflet uneori, când nici cei răi nu se aşteaptă la asta aşa că şi inima Crăiesei ar fi putut simţi când şi când bucurie sau ar fi bătut mai repede într-un rar moment de fericire. Dar Crăiasa se ferise de astfel de momente şi în sufletul ei era mereu rece. Trecuseră multe epoci de când îşi smulsese inima din piept şi o păstra de atunci într-o tainiţă a castelului ei, departe de orice simţământ omenesc sau atingere de natură magică.

Recomandăm: Eleanor Herman – În pat cu regina .PDF