Recenzii și Cărți .PDF

Categoria FILME- Cărți s-a mai îmbogățit cu încă o carte numai bună de lecturat ,,Krystal Sutherland – Inimi chimice,, carți noi online gratis .PDF Iubirea nu este niciodată ceea ce ne așteptăm să fie…

Henry Page se consideră un romantic, însă nu a întâlnit încă acea iubire mistuitoare și dătătoare de palpitații la care speră, de tipul nu-pot-mânca-nu-pot-dormi. Dar când Grace Town își face apariția în clasa lui, știe că totul este pe cale să se schimbe.

Înțeleaptă și sfâșietoare, în egală măsură, Inimi chimice surprinde imaginea puternică și edificatoare a extazului dulce-amar care este prima iubire.

„În mod sigur, povestea de față nu e despre o dragoste la prima vedere. Însă este o poveste de dragoste. Ei bine. Oarecum.”

„Această carte surprinde emoțiile dezordonate, stânjenitoare și mistuitoare, inerente primei iubiri.” — Entertainment Weekly

„Krystal Sutherland dezvăluie complexitatea sentimentelor de iubire și durere și creează o poveste plină de personaje fascinante și memorabile.” — Publishers Weekly

„Chimia complex dintre Henry și Grace este emoționantă și memorabilă.” — USA Today

„Această minunată operă de debut urmărește iubirea improbabilă dintre Henry Page și Grace Town, doi adolescenți foarte diferiți, aleși să conducă împreună ziarul liceului… Probabil că veți avea de învățat din odiseea emoțională a lui Grace și a lui Henry.”—Teen Vogue

MEREU AM CREZUT că momentul în care îți vei cunoaște dragostea viețiiva fi ca în filme. Nu chiar ca în filme, bineînțeles, cu secvențele alea cuîncetinitorul, cu tipa căreia îi flutură părul în bătaia vântului și cu ocoloană sonoră care clocotește pe fundal. Dar mă așteptam să seîntâmple totuși ceva, știi? Să-mi stea inima-n loc măcar o clipă. Să simtcă trage ceva de sufletul meu, că undeva, în sinea mea, ceva îmi spune:„Oau! Iat-o. În sfârșit, după atâta amar de timp, uite c-a apărut”.Nici vorbă de așa ceva când Grace Town a intrat la cursul de arteteatrale al doamnei Beady cu zece minute întârziere, în a doua zi de marțidin ultimul an de liceu. Grace era genul de persoană care face impresie înorice încăpere în care intră, dar nu din motivele pentru care cineva câștigăimediat simpatia nemuritoare a celorlalți. Avea o înălțime și o siluetăpotrivite, era destul de atrăgătoare, deci ar fi trebuit să-i fie ușor să seintegreze într-un liceu nou, evitând laitmotivele dramatice care seregăsesc de obicei în asemenea povești.Însă Grace ieșea imediat în evidență sub trei aspecte, înainte s-o poatăsalva banalitatea ei:1. Grace era îmbrăcată din cap până-n picioare cu haine bărbătești.Nici măcar nu era vorba de stilul ăla băiețos de skater-girl, ci efectivde haine purtate în mod normal de un băiat și care îi erau mult preamari. Purta o pereche de blugi croiți skinny, dar la ea erau legați debrâu cu o curea. Deși era doar jumătatea lui septembrie, purta unpulover, peste o cămașă în carouri, o căciulă împletită și, la gât, unșnur lung din piele, de care era agățată o ancoră.2. Grace părea neîngrijită și cam bolnavă. Adică văzusem până șidrogați care arătau mai bine decât ea în dimineața aia. (De fapt, nuam văzut atât de mulți drogați, dar am văzut Cartelul Crimelor șiBreaking Bad și bineînțeles că și astea se pun.) Părul ei blond eranepieptănat și tuns aiurea, era palidă și sunt destul de sigur că, dacăaș fi mirosit-o în orice moment în ziua aia, aș fi simțit o duhoare…VP – 33. De parcă toate astea n-ar fi fost de-ajuns să-i distrugă șansele de ase integra într-un liceu nou, Grace Town mergea ajutându-se de-unbaston.Și așa s-a-ntâmplat. Așa am cunoscut-o. Nu tu scenă cu încetinitorul,nu tu adiere a vântului, nu tu coloană sonoră și, în mod sigur, nu tu vreunfior la inimă. Grace a intrat șchiopătând, cu zece minute întârziere, fără săzică nimic, de parcă ar fi fost de-a locului, de parcă participa la cursulnostru de ani de zile, și, poate pentru că era nou-venită, poate pentru căera ciudată sau pentru că profesoara și-a dat seama, dintr-o singurăprivire, că o mică parte din sufletul ei era frânt, doamna Beady nu a zisnimic. Grace s-a așezat pe un scaun aflat în fundul unei săli cu perețiinegri, și-a pus bastonul pe picioare și tot cursul n-a scos un cuvânt.S-a întâmplat de două ori să mă uit la ea, dar, spre sfârșitul orei,uitasem că era de față. A părăsit încăperea fără să observe nimeni.Așadar, în mod sigur, povestea de față nu e despre o dragoste la primavedere.

Recomandăm: Mici focuri pretutindeni- CELESTE NG .PDF