Recenzii și Cărți .PDF

Top 100 de cărți de citit într-o viață Principele (Machiavelli) – Niccolò Machiavelli carte online gratis .PDF Principele (în original în italiană: Il Príncipe) este cea mai cunoscută lucrare a lui Niccolò Machiavelli. A fost scrisă în 1513, pe când se afla exilat în San Casciano, acuzat fiind de complot împotriva familiei Medici, și publicată în 1532, la 5 ani după moartea autorului. Prin suma de reguli, de norme, sfaturi despre putere și despre cum poate fi ea păstrată și amplificată, lucrarea poate fi asemuită unui tratat despre guvernare și despre modul în care un principe trebuie să guverneze și este considerată primul tratat modern de politică. Niccoló Machiavello Lucrarea a fost scrisă de Machiavelli în doar câteva săptămâni și este dedicată lui Lorenzo al II-lea de Médici, fiul lui Pedro al II-lea de Médici, cu speranța de a-și recîștiga postul de Secretar al Republicii și a avut inițial titlul De Principatibus. Este vorba, fără îndoială, de lucrarea cea mai cunoscută a autorului, aceea din care s-au născut substantivul „machiavelism” și adjectivul „machiavelic”. În pofida înțelesului peiorativ care i se dă termenului „machiavelic” acesta nu este altceva decât o recunoaștere a psihologiei umane, un consens și înseamnă pragmatism, inclusiv foarte mulți oameni de afaceri au extrapolat multe din ideile sale.

Prima mențiune despre această lucrare este făcută într-o scrisoare datata 10 decembrie 1513 adresată prietenului Francesco Vettori, drept răspuns la o alta a celui din urmă care descria viața sa în Roma și care îi cerea vești lui Machiavelli despre viața sa în San Casciano. Acesta din urmă răspunde povestind aspecte banale despre viața sa la câmp și vorbind în același timp despre studiile sale, declară că a compus un opuscul intitulat „De principatibus„.

Este o lucrare redusă ca volum,care nu poate fi înscrisă într-un gen definit deoarece nu are caracteristicile unui adevărat tratat. De aceea este considerată o lucrare de caracter pulgativ.

Întreaga lucrare a fost elaborată în a doua jumătate a anului 1513 cu excepția Dedicației și a ultimului capitol, care au fost compuse la cîțiva ani după aceea. Prima ediție a cărții datează din 1532. Principele se compune dintr-o dedicație și douăzeci și șase de capitole de perse lungimi, ultimul capitol constînd în sfătuirea Médici-lor să accepte tezele abordate de către text și să elibereze Italia de „barbari”.

Cartea tratează despre modul în care se poate acapara, menține și întări un principat, guvernul unui oraș sau regiune și distinge între diferite strategii, în funcție de anumite criterii. Între acestea regăsim:

Argumentele se bazează pe o formă crudă de utilitatism egoist,cu singurul scop de a menține principatul. Sfaturile către principi,se bazează pe experiența regatelor și imperiilor anterioare,în special cea din Imperiul Roman și pe cea a diferitelor războaie între „principatele” Franței și Italiei.Autorul se bazează atît pe exemplele negative cît și pe cele pozitive pentru a demonstra valabilitatea sfaturilor sale.

Există o ediție comentată de către Napoléon Bonaparte pe parcursul mai multor etape ale vieții acestuia, înainte de Bătălia de la Waterloo, când a fost înfrânt de către britanici și prusaci.

Dedicație

Încercând să intre în grațiile lui Lorenzo Magnificul, Machiavelli îi trimite acestuia o scrisoare în care își motivează scrierea lucrării Principele. Iată un fragment din această scrisoare:

…nu aș voi să se judece drept prea mare încredere în sine faptul că un om de condiție joasă și umilă îndrăznește să trateze despre guvernarea principilor și să dea reguli cu privire la aceasta; căci așa precum cei care desenează locuri din natură se așază jos în câmpie spre a putea privi cu atenție înfățișarea munților și a înălțimilor, iar pentru a cunoaște văile se urcă sus pe culmi, tot astfel, pentru a cunoaște bine firea popoarelor, trebuie să fii tu însuți principe, după cum pentru a o cunoaște pe aceea a principilor trebuie să fii om din popor.

NICCOLO MACHIAVELLI, TEORETICIAN ŞI FILOSOF AL POLITICII

1. De o jumătate de mileniu numele lui Machiavelli este rostit în marile

cancelarii diplomatice sau în ceie ale guvernanţilor – aproape fără excepţie – el

aflându-se, însă, şi în cărţile şi studiile celor care s-au ocupat mai mult şi mai

în profunzime de analiza politicii şi a relaţiilor dintre state.

Machiavelli a fost, deopotrivă, adorat şi contestat: sunt numeroase

tomurile – biblioteci întregi chiar – ce i-au fost dedicate şi care îi interpretează

opera.

Din păcate, de cele mai multe ori, ideile i-au fost şi îi sunt răstălmăcite.

Totuşi, e cert că nu Machiavelli poate fi făcut răspunzător de toate

răstălmăcirile, ci tocmai aceia care, prin el, au căutat să-şi găsească

justificarea, să-şi motiveze sau să-şi întemeieze o acrune ori o faptă, adesea

chiar împotriva mersului firesc ai lucrurilor, al istoriei.

De aici şi trimiterea repetată, uneori fără scrupule, la celebrul florentin,

în situaţii dintre cele mai contradictorii, făcută de politicieni de toate nuanţele,

întrucâl, cum bine se ştie, scoase din context, ideile sale au putut fi folosite la

orice şi de oricine; cum ar fi. De exemplu, de Mussolini şi Stalin în secolul

nostru, sau de spirite mari şi profunde ca Montesquieu şi Rousseau ori de mari

oameni politici de acţiune ca Richelieu şi Napoleon, Metteraich şi Bismarck, în

perioade de ample schimbări politice, Iată, deci, numai câteva argumente

favorabile prezentării vieţii şi operei lui Niccolo Machiavelli în aşa fel încât

faptele şi gândurile lui să ne apară şi azi într-o lumină tot mai clară. Numai

astfel ideile, dar şi investigaţiile operate de Machiavelli pot fi dale drept modei

pentru contemporanii noştri.

Recomandăm: Iubire, Iubire, Iubire – Puterea acceptării .PDF