Recenzii și Cărți .PDF

Descarcă cărți online gratis Amurg princiar de Micu Secuiu carte .PDF

Prezentul roman istoric, intitulat „Crepuscul voievodal”, îşi propune să evoce figura aceluia ce-a fost Matei Basarab. Deşi lucrare beletristică, prezenta scriere se întemeiază pe o asemenea riguroasă documentare, încât o parte a informaţiilor culese mi-au îngăduit să redactez şi un studiu cu caracter ştiinţific, apărut în revista Istros (vol. II- III, Brăila 1981-1983, p. 299-330 şi într-o formă revăzută în volumul Studii de istorie, Iaşi 2014, format e-book, p. 266 – 367), în care propun unele corectări de cronologie şi unele reconsiderări ale desfăşurării şi semnificaţiei evenimentelor petrecute în ultimele 13 luni de domnie ale marelui voievod. De ce poate fi socotit util, ba chiar necesar, un roman despre Matei Basarab? Acest principe reprezintă, sub mai multe aspecte, o figură marcantă a istoriei naţionale a românilor. Domnia sa este o perioadă de însemnate progrese economice, ilustrate fie şi numai prin aceea că acum intrau în funcţiune unele din primele manufacturi de la noi, precum cea de hârtie sau cea de sticlă. Opera sa culturală nu este cu Micu Secuiu 5 nimic mai prejos. Tipăriturile sale religioase şi cele juridice – între care „Îndreptarea legii” ocupă un loc însemnat –, cronica ţării, a cărei redactare pare-se că o iniţiază, şcoala greco-latină sunt numai câteva exemple care îi evocă realizările din acest domeniu, fără însă a le putea epuiza. Chiar dacă ctitoriile sale nu au conturat un stil arhitectonic românesc aparte, în ce priveşte numărul lor, acesta a fost egalat, poate, numai de Ştefan cel Mare. O lucrare recentă inventaria nu mai puţin de 49 de construcţii ridicate sau reînnoite de el, la care se adăugau nu mai puţin de alte 59, care aparţin epocii sale. Astăzi este imposibil de realizat un traseu turistic prin Muntenia şi Oltenia, care să nu ne ducă pe lângă cel puţin una, dacă nu mai multe, monumente care să ni-l amintească. Dar şi mai semnificativă este activitatea sa politică. Domn autoritar şi gospodar, a fost continuu preocupat de realizarea unui front antiotoman, care să înmănuncheze laolaltă cele trei principate româneşti. Deşi vasal Porţii, a ştiut să impună respect acesteia printr-o atitudine fermă şi curajoasă. Pe drept cuvânt, vremea sa e considerată o epocă de înflorire a libertăţii şi demnităţii naţionale. Ca dovadă a recunoaşterii internaţionale a meritelor sale de către contemporani, merită a fi menţionat faptul că regele Poloniei îl declara generalisim al Orientului, în ideea organizării unei cruciade antiotomane, iar bulgarii îl cheamă în ajutorul luptei lor de eliberare, intenţionând – în caz de succes – să-l aleagă principe al Orientului.