Recenzii și Cărți .PDF

 Descarcă eBook- Ocean Mare de Alessandro Baricco carte .PDF  Romanul Ocean Mare, ales de Editura Polirom pentru a fi prezentat, în traducere, cititorului român, are calităţile unei proze postmoderne de o pregnantă libertate a compoziţiei şi de o mare, cuceritoare originalitate şi un nostalgic filon clasic, o nobilă încredere în destin, iubire, comunicare umană şi inteligenţă, har şi putere a cuvântului, vindecător şi plin de energii supraumane. Aşadar, un modernism târziu, aliat cu un joc postmodernist, unde încap şi construcţia şi deconstrucţia, alternând, ca fluxul şi refluxul principalului personaj al cărţii – marea. Un elogiu al puterilor acvatice, crude, nemiloase, dar şi regeneratoare, ca viaţa însăşi, amestec de sublim şi oribil. Pe ţărmul mării se află scena, hanul Almayer: acolo se întâlnesc personajele romanului, blândul profesor Bartleboom, cel care scrie un insolit tratat asupra limitelor lucrurilor, încercând să identifice punctul misterios unde se sfârşeşte marea, strania, hipersensibila fiică a baronului de Carewall, Elisewin, părintele Pluche, pe care cuvintele, ca nişte voci lăuntrice, îl domină şi care compune rugăciuni-poezii De o candoare vulnerabilă, fascinanta Ann Deveria, ciudatul pictor Plasson, cel care pictează zi şi noapte acelaşi enigmatic, identic aproape, tablou alb al mării. Marea ucide sau te îndeamnă să ucizi, naufragiul navei „Alliance” provoacă un dezastru, abandonaţi pe o plută oamenii devin ucigaşi, canibali, înnebunesc sau se sinucid, lăsându-se în voia indiferentei forţe a naturii… Pagini de un realism insuportabil descriu măcelul condus de câţiva ofiţeri, de medic, împotriva celor simpli şi neînarmaţi, aflaţi în voia valurilor şi a bestialităţii ieşite din străfundurile omului civilizat. Dintre supravieţuitori, straniul Adams, după peripeţii demne de Sinbad Marinarul, se va întoarce să se răzbune în numele celor masacraţi fără nici o vină. Totul porneşte de la mare şi se întoarce la mare, lauda puterilor apei, în finalul unui capitol, e o rescriere neparodică, tensionat-febrilă a Imnului Fratelui Soare de Sfântul Francisc, aproape o eretică echivalare a mării cu însuşi Creatorul, în mintea tulburată a supravieţuitorului Savigny, vinovatul de crimă, puterea elementului acvatic e pinizată de-a dreptul, ocupă locul cuvenit Tatălui Ceresc, i se înalţă Osana, în romanul lui Alessandro Baricco, în italiană, marea, U Mare, substantiv masculin, semnifică imaginea teribilului, a înspăimântătorului, supraumanului, numinosului, cu expresia consacrată de Rudolf Otto. În româneşte, substantiv feminin, marea e, mai ales, partea maternă, generatoare a vieţii, misterioasa profunzime care te iniţiază şi te ocroteşte, te maturizează şi te eliberează de spaime, pe care autorul o înfăţişează în capitolul „Pântecele mării”. Personajele secundare, să le spunem, memorabile toate, consulul Langlais, care îşi face din ritualul ordinii cotidiene o pavăză împotriva neantului, autoritara Dira, care conduce hanul-hotel la zece ani, cele două gemene curtate şi încurcate de naivul Bartleboom, în câteva secvenţe de un haz nebun, de la grotesc la absurd, de la buf la iraţionalul poetic, devin voci ale unei conştiinţe a persităţii inclasificabile a umanului, A bogăţiei miraculoase a existenţei care nu intră în scheme prestabilite. Despre traducere, câteva observaţii simple: limbajul suculent, imprevizibil, folosirea cuvintelor rare, ieşite din uz, sau a ticurilor verbale, mai mult, preferinţele manifestate pentru sensul secund, figurat, au fost plăcute provocări în transpunerea din original. Topica frazei, unde predicatul, ca în germană, apare la sfârşit, am căutat să o păstrez cât mai fidel, înţelegând-o ca o marcă stilistică a lirismului autorului, ca o savantă încetinire visătoare a acţiunii. De aici, aerul uşor artificial, alexandrin-manierist al unor propoziţii precum „Deoarece marea baronul de Carewall nu o văzuse vreodată”. Alături de scenele veriste, realiste, chiar hiperrealiste, cele de atmosferă lirică, nedatate ca sensibilitate, de un lirism peren, aş zice, de fragmente care sunt rescrieri ale unor cunoscute texte sacre – Sfântul Pavel despre poeţii antici (Fapte, 17, 28), ori amintita laudă franciscană – compun toate, omogen şi totuşi expresiv, un text atrăgător şi suplu, generat de o tensiune reală a ideilor neobişnuite, paradoxale uneori, ca şi de o exersată artă a seducţiei cititorului. Un roman al întreţeserilor textuale, aluziilor culturale, dar mai ales al unei strălucitoare originalităţi a ideilor. O idee majoră, una dintre ele, este cea a terapiei marine, să te vindeci cu marea, aşa cum se vindecă Elisewin, cea înfricoşată de viaţa ca viaţă, să regăseşti farmecul comunităţilor, familia celor asemeni şi perşi, inocenţa lui Dood, pasiunea Annei, bunătatea lui Bartleboom, magia bătrânului care se roagă, în mare, mării. Marea care nu mai poate fi binecuvântată, ca în trecut, dar care poate fi invocată ca nume totalizant. Din toate atributele mării, din toate supraabundentele, miraculoasele calităţi, concentrate în mii de cuvinte, fraze, capitole, să rămână un singur cuvânt, chintesenţa mării înseşi: MAREA. Acesta e visul povestitorului şi al romancierului, împlinit într-o carte de zile mari.

Recomandăm: Oraşul de la miezul nopţii – Charlie Jane Anders .PDF