Recenzii și Cărți .PDF

Descarcă și citește cărți noi online gratis ți legal Inimi cicatrizate [eBook] Max Blecher carte .PDFFragment

Emanuel urcă scara întunecoasă; mirosea în aer vag a produse

farmaceutice și a cauciuc ars. În fundul coridorului îngust, recunoscu ușa

albă care îi fusese indicată. Intră fără să mai bată. Încăperea în care se găsi

părea mai veche încă și mai mucegăită decât coridorul. Lumina venea

printr-un singur geam și răspândea o claritate albastră și nesigură peste

dezordinea din salonaș, unde revistele zăceau răvășite pretutindeni,

acoperind masa de marmură și scaunele solemne, învelite în halate albe ca

în niște haine comode de voiaj, înainte de mutare.

Emanuel mai mult căzu decât se așeză într-un fotoliu. Observă cu

surprindere umbre parcurgând odaia și descoperi subit că geamul din fund

era în realitate un acvarium în care pluteau lent pești negri, bulbucați și

grași. Câteva secunde rămase cu ochii mari deschiși urmărindu-le

alunecarea leneșă, uitând aproape pentru ce venise.

Într-adevăr, pentru ce venise aici? Aha! își aduse aminte și tuși încetișor

pentru a-și anunța prezența, dar nimeni nu răspunse. Tâmplele îi mai

zvâcneau încă, dar mai mult din cauza goanei pe care o dăduse de la

doctorul Bertrand până aici, decât de reală emoție, în odaia asta gravă și

veche se simți puțin mai liniștit.

O ușă se deschise și o femeie străbătu cu pași repezi salonașul, dispărând

pe ușa dinspre coridor. Lui Emanuel îi păru rău că n-o oprise pentru a o

ruga să anunțe că e acolo. Peștii continuau să alunece triști în lumina

mohorâtă, în sală era atâta tăcere și întuneric, atâta liniște, încât dacă

situația asta ar fi durat o eternitate, Emanuel n-ar fi avut nimic de spus.

Dimpotrivă, ar fi acceptat-o cu resemnare, rămânând astfel încă mult timp

dincoace de adevărul brutal pe care, poate, va trebui să-l afle peste câteva

minute. În dosul unei uși cineva tuși scurt ca un răspuns întârziat la tusea lui

de adineaori.

În prag apăru o ființă mică, întunecată, ca un animal speriat ieșind dintr-o

vizuină.

— Sunteți trimis de doctorul Bertrand? Bine! Știu, mi-a telefonat… dureri

violente în șale, nu-i așa? O radiografie a coloanei vertebrale.

Omulețul își freca nervos mâinile ca pentru a îndepărta resturile de țărână

ce-i rămăseseră prinse de degete când își săpase bârlogul. Avea ochi mici de

cârtiță, tumefiați, sticlind auriu în lumina slabă.

— Vom vedea îndată ce este… Poftim după mine. Emanuel îl urmă,

străbătu coridorul și se trezi în fața unei odăi absolut întunecoase. De aici

venea mirosul greu de cauciuc ars.

Un bec slab se aprinse descoperind o sală plină de aparate medicale cu

structuri nichelate de țevi și bare de circ. Erau atâtea fire electrice

pretutindeni, încât Emanuel rămase nedumerit în prag, de teamă ca intrând

și atingând vreunul să nu declanșeze un formidabil curent plin de trăsnete și

scântei.

Despre ce e cartea?„M. Blecher a fixat ca pe fluturi coşmarele în slove: acul a înţepat numai viermele, dar aripile cu polen continuă să bată.“ (Sașa PANĂ)„Voi mai avea vreodată curajul să mă vait de ceva? Voi mai avea neruşinarea să am capricii, indispoziţii, enervări?… El trăieşte în intimitate cu moartea. Nu cu o moarte abstractă, nebuloasă, cu termen lung. E moartea lui, precisă, definită, cunoscută în detalii, ca un obiect. Ce îi dă curaj să trăiască? Ce îl susţine? Nu e nici măcar disperat. Nu înţeleg, mărturisesc că nu înţeleg.“ (Mihail SEBASTIAN)„Inimi cicatrizate este o capodoperă… o carte pe care ar trebui s-o avem mereu la-ndemână şi s-o citim iar şi iar.“ (Paul BAILEY)„Bolnavul are tot timpul din lume, orele lui se dilată şi intră într-o contradicţie de nerezolvat cu timpul omului sănătos, care se contractă de griji multe şi mărunte. Faţă de colegii de generaţie, atât de vitali, trăind atât de intens şi meditând de departe, chiar dacă obsesiv, la străina moarte, Blecher este prizonierul unei lumi pe dos: pentru el moartea e intensă, familiară, apropiată şi viaţa e străină. Blecher nu se complace în suferinţă. Întreaga lui viaţă este o contrazicere a ideii că boala umileşte.“ (Ioana PÂRVULESCU) Max Blecher este unul dintre acei rari oameni care, nu cu intenţie sau cu ostentaţie, ci prin chiar viaţa lor — uneori, ca în cazul de faţă, foarte scurtă —, reuşesc să ne predea o lecţie nu tocmai como¬dă: decenţa suferinţei. Iar în literatura română este poate singurul autor care a jucat „până la ultimele jetoane“, relatând în timp real şi cu maximă luciditate, fie direct, la persoana I, fie la per-soana a III-a, o experienţă a drumului către sfârşit ce depăşeşte cu mult limita comună a suportabilului şi a imaginabilului.Ilustrația copertei: desen în tuș negru și roșu de M. Blecher. Coperta reproduce afișul filmului Inimi cicatrizate în regia lui Radu Jude, 2016. Marius Wamsiedel, „Între Mozart și Marin“ (Contributors.ro, ianuarie 2017) Radu Vancu, „Inimi cicatrizate. Cinci observații despre o capodoperă“ (Contributors.ro, noiembrie 2016)

„Inimi cicatrizate este o capodoperă… o carte pe care ar trebui s-o avem mereu la-ndemână şi s-o citim iar şi iar.“ (Paul BAILEY)

Recomandăm: Pasiune pură de Lena Andersson citește online gratis romane de dragoste .pdf