Recenzii și Cărți .PDF

Cei doi domni din Bruxelles este o carte de Nuvele de-a lui Schmitt - un autor genial. Cartile lui se recomanda una pe alta in sensul ca poate nu auzi neaparat de cartea lui de undeva dar o descoperi pentru ca le cauti dupa autor. Citisem Oscar si Tanti Roz inainte si am zis ca trebuie sa mai citesc ceva de la el sa ma conving ca nu a avut noroc cu cartea aceea, si nu a avut. 

Omul chiar scrie niste nuvele bune si profunde si cu semnificatie. Prezentul volum colectiv aduna 5 nuvele, fiecare cu o poveste independenta si interesanta. Prima nuvela da titlul volumului si este vorba despre o paralela creata intre doua cupluri, unul hetero si unul gay. Paralela mi se poare foarte interesanta, in timp ce cuplul hetero se casatoreste la o catedrala undeva in spate, cuplul gay isi soptesc si ei juramintele in taina si de atunci cuplul format din cei doi barbati i-au urmarit in mare taina pe cei doi tineri. Viata pare promitatoare pentru ambele planuri la inceput, dar apoi viciile incep sa degradeze conditia umana, idealismul nu mai e ceva ce poate fi asociat cu cuplul format din barbat si femeie, apar certuri, minciuni, lipsa de respect intre cei doi, in  schimb cuplul gay traieste in armonie, se inteleg pentru ca in relatia lor s-a pus mai mult accent pe sentiment, sinceritate si relatia in sine dintre parteneri. 

Anii trec si in final cand trebuie sa tragi linia iti dai seama ca tot sunt oameni si ca nimeni nu-ti promite o viata buna daca faci alegerile considerate ca fiind firesti. Aceasta este povestirea care mi-a placut cel mai mult dar si celelalte sunt foarte interesante. A doua se numeste Cainele si vorbeste despre un doctor batran abia pensionat care are o relatie incredibil de stransa cu cainele sau. Povestea este foarte confuza asta pana sa ajungi la final unde lucrurile se mai clarifica. E foarte emotionanta si sensibila, vorbeste despre conditia umanda, despre suferintele din lagar si despre relatia pe care unii iubitori de animale o pot stabili cu necuvantatoarele. A treia poveste este Triunghiul amoros, poveste despre o vaduva al carei fost sot a fost compozitor iar al carei actual sot este indragostit de partiturile acestuia. Poate ma insel dar eu am perceput-o ca o foarte subtila ironie aruncata asupra superficialitatii feminine. 

Cu adevarat amuzant finalul in care realizezi stupiditatea femeilor aflate in contiunua cautare de confort si siguranta financiara care nu se opresc sa aprecieze geniul adevarat. Ori poate o alta perspectiva poate fi cea a perspectivelor in sine. Cum se vede din interior procesul de creatie al unul mare artist. Se pot spune si despre celalalte 2 povestiri cate ceva, dar cred ca v-am starnit interesul si cu acestea si v-am convins sa le cititi pentru ca Schmitt merita cu adevarat.