Recenzii și Cărți .PDF

”Îndrăgostită nebunește” este o carte foarte emoționantă, plină de sentimente, care te convinge de puterea vindecătoare a dragostei și de liniștea și stabilitatea pe care ți le oferă relațiile de familie. Nu poți să nu îndrăgești personajele din carte și să nu fii fascinat de interacțiunea dintre ele. Pe lângă momentele sensibile, înduioșătoare, nu lipsesc nici fazele și replicile amuzante, care aduc un plus de savoare cărții.

La prima vedere, Chloe și Sawyer par complet diferiți unul față de celălalt, dar se va dovedi că aveau multe în comun, iar ceea ce îi diferenția îi făcea cu atât mai compatibili unul cu celălalt.

Chloe, de douăzeci și cinci de ani, era o roșcată minionă, cu ochi verzi fascinanți, un spirit rebel ce intra mereu în bucluc, căutând necazurile cu lumânarea și dându-i mereu bătăi de cap intransigentului șerif Sawyer.

Era singura dintre surorile ei care crescuse alături de mama lor, o fire boemă, care se muta într-una dintr-un loc în altul, fără a prinde rădăcini nicăieri. Iar tatăl ei nu numai că fusese complet absent, dar nici măcar nu știa cine este… Astfel, Chloe crescuse ca un spirit liber, independent, dornic de aventură. Astmul sever de care suferea, în loc să o tempereze, o îndârjise și mai mult, fugind într-una după adrenalină, care să o facă să simtă că trăiește cu adevărat și să-i dea impresia normalității. Tovarășul ei de nebunii era Lance, un tânăr de aceeași vârstă cu ea, ce suferea de fibroză chistică și ale cărui zile erau numărate, astfel că dorea să se bucure din plin de viață, atâta timp cât o mai avea…

Sawyer, de treizeci și cinci de ani, era un tip înalt de un metru nouăzeci, tot numai mușchi, obsedat de muncă, serios, organizat și ordonat. De fapt, Sawyer avusese o copilărie și adolescență foarte zbuciumată, de care nu-i făcea plăcere să-și aducă aminte. Părăsit de mic de mamă, crescuse alături de un tată mereu ursuz, dezvoltând un spirit de frondă și înhăitându-se cu alți golani de vârstă cu el și făcând numai nebunii. Un accident mortal provocat de un prieten beat ce se afla la volan, el însuși aflându-se în acea mașină, îl trezise la realitate la vârsta de șaptesprezece ani. Intrase într-un centru de reeducare pentru minori și, sub îndrumarea unui șerif foarte cumsecade, se schimbase radical. Disciplina și munca asiduă erau reperele de care se agăța cu înverșunare, încercând să-și răscumpere greșelile trecutului. Din păcate, deși întreaga comunitate îi iertase rătăcirile de odinioară, de care nu mai pomenea nimeni, fiind respectat de toți, tatăl lui îl respingea și acum, refuzându-i constant orice tentativă de împăcare.

Chloe, cu firea ei rebelă, era o amenințare la echilibrul lui greu construit, provocându-l în permanență și ocupându-i gândurile în cele mai neașteptate momente.

La rândul lui, Sawyer era complet fermecat de Chloe, care acționa ca un balsam reconfortant asupra sufletului lui.

”Era ca o furtună de primăvară – sălbatică și imprevizibilă, însă în același timp acționând ca un balsam calmant, liniștitor asupra sufletului lui.”

Un moment critic în relația lor se produce când, după un moment amuzant în care Sawyer le descoperă noaptea pe Chloe și surorile ei scăldându-se în lacul de nămol, primește un apel și realizează că a ratat o misiune importantă, copleșit de grija pentru ea care îl făcuse să uite că era în misiune și plecase să se asigure că ea era în siguranță.

Din fericire, sentimentele câștigă încă o dată în fața rațiunii și a prudenței, iar Sawyer își declară primul dragostea necondiționată, fără nici un echivoc, risipindu-i orice îndoială lui Chloe.

”- Mă prind puțin mai greu, dar nu sunt idiot, Chloe, și învăț din greșeli. Îi prinse obrazul în palmă. Te iubesc, Chloe.”

Mi-a plăcut mult și relația dintre cele trei surori care, practic niște necunoscute în urmă cu un an, au reușit să clădească o relație durabilă împreună, fiecare iubind-o necondiționat pe cealălaltă, oferindu-i sprijin și înțelegere când avea nevoie. De asemenea, m-am bucurat că Sawyer a reușit, în final, să repare și relația cu tatăl lui, fiecare eliberându-se de un ghimpe care îi rănea inima.

La începutul fiecărui capitol, ca și în precedentele două cărți din serie, întâlnim și aici câte o cugetare, plină de duh, de data aceasta a lui Chloe. Redau mai jos câteva dintre ele, care m-au amuzat.

”Dacă nu îți iese din prima, distruge orice urmă că ai fi încercat.”

”Dacă situația nu ți se pare dreaptă, încearcă să o strâmbi.”

”De ce a fost bărbatul creat înaintea femeii? Pentru că întotdeauna ai nevoie de o ciornă înainte de varianta finală.”

”Când nu știi ce faci, prefă-te.”

”S-ar putea ca singurul tău scop în viață este de a servi pur și simplu ca avertisment pentru alții.”

”Amintește-ți întotdeauna că ești unică. La fel ca toți ceilalți.”

”Surorile. Ori le iubești, ori te cerți cu ele, dar oricât te-ai strădui, nu le poți ignora.”

”O conștiință vinovată nu are nevoie de acuzator.”

”Nu goni niciodată mai tare decât poate zbura îngerul tău păzitor.”

”Să te împarți în mai multe direcții îți permite s-o dai în bară cu mai multe chestii simultan.”

”Gravitatea unei mâncărimi e invers proporțională cu posibilitatea de a te scărpina.”

”Orice chestie care merită luată în serios merită luată și în râs.”

”Chiar dacă femeilor nu le place să-și arate vârsta, bărbaților nu le place să se poarte în conformitate cu anii lor.”

”Dacă mințile pe care ți le pierzi sunt încuiate, e de bine.”

O carte caldă, sensibilă, emoționantă, foarte romantică și amuzantă, care te lasă cu o stare de bine la sfârșit și te face să-ți dorești să citești cât mai repede următoarea carte din serie!

Recomandăm: 😍Harry Potter și camera secretelor, Vol.2 .pdf